ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5601/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 26618/12.07.2021, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 150.000 euro echivalent în RON 742.500 RON la cursul de 4,95 leu/euro reprezentând daune morale și 1.623,14 RON reprezentând daune materiale urmare a accidentului rutier suferit de aceasta la data de 26.12.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a susținut faptul că, în mod greșit, s-a reținut de către pârât, prin decizia de respingere a cererii de plată, faptul că petenta nu a formulat o astfel de cerere în termen legal. Astfel, anterior formulării cererii de plată din data de 2 iunie 2021, petenta a depus această solicitare în termen legal. Prin cererea din data de 2 iunie 2021, aceasta a reiterat pretențiile la daune materiale si morale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1.357 și urm. C. civ., Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România modificată și republicată.

Prin sentința nr. 627 din 11 aprilie 2023, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond a declarat apel reclamanta A., în temeiul art. 466 și urm. din C. proc. civ., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulate.

În susținerea apelului, arată că, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apărătorul ce i-a reprezentat anterior interesele a formulat cererea de despăgubire în termen legal. Ulterior, o nouă cerere a fost adresată pârâtei din partea cabinetului de avocat ce reprezintă în prezent interesele apelantei.

Prin urmare, în mod greșit, instanța de fond s-a raportat exclusiv la cererea de despăgubire formulată în anul 2021, cu toate că anterior reclamanta adresase o cerere de despăgubire în termen legal.

Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat întâmpinare față de calea de atac declarată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele particulare ale speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prezenta cale de atac a fost promovată împotriva sentinței nr. 627 din data de 11 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În cazul de față, mențiunea din cuprinsul dispozitivului sentinței de soluționare a contestației în anularea deciziei nr. 26618/12 iulie 2021 emisă de F.G.A. este "recurs în termen de 15 zile de la comunicare".

Cu toate acestea, reclamanta a înțeles să atace sentința pronunțată în primă instanță nu cu recurs, ci cu apel, așa cum a arătat și prin cererea din data de 8.10.2024, în cuprinsul căreia a menționat în mod expres că "depunem alăturat cererea de apel în original, semnată olograf și arătăm că din eroare ni s-a solicitat transmiterea cererii de recurs".

În acest context, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, și, totodată, are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din același Cod, care prevăd că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Astfel, având în vedere manifestarea de voință a părții reclamante expresă și neechivocă, în sensul că a declarat apel împotriva sentinței pronunțate în primă instanță, iar nu recurs așa cum prevede textul de lege ce prezintă relevanță în cauză și care a fost anterior citat, Înalta Curte constată că partea a demarat în accepțiunea legii un demers procesual inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge apelul declarat de A. împotriva sentinței de fond, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 627 din data de 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.