ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5579/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne: obligarea pârâtei la actualizarea pensiei cu majorarea soldei de grad/salariului gradului profesional și/sau soldei de funcție/salariului de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din perioada 07.08.2017- 29.12.2018; obligarea pârâtei la plata diferenței rezultate dintre pensia actualizată și cea efectiv plătită, începând cu data de 07.08.2017 și până la dată plății pensiei actualizate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.

Prin sentința nr. 1748/2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023.

2.1. Prin sentinta nr. 174/2023 din 18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia - sectia de contencios administrativ si fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba – secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

În considerentele sentinței a reținut că litigiul de față se circumscrie unei veritabile cereri de obligare a pârâților la repararea prejudiciului pe care reclamantul susține că l-a suferit, constând în sumele reținute din pensie, indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef adjunct deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, invocând afectarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea 554/2004, în raport cu care a reținut norma de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatând că legiuitorul nu a instituit o competență materială a curților de apel în soluționarea acțiunilor întemeiate pe aceste texte de lege, ci a stabilit că astfel de acțiuni sunt de competența instanței de contencios administrativ competente.

A mai reținut lipsa unei dispoziții speciale derogatorii cuprinse în art. 9 din Legea nr. 554/2004, și faptul că, deși odată cu cererea de chemare în judecată a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, această cerere nu constituie obiectul principal al acțiunii, cu consecința atragerii automate a competenței curții de apel ca instanță de contencios administrativ, întrucât, deși emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în baza delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României.

De asemenea, a reținut că, întrucât obiectul principal al acțiunii, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, stabilirea instanței competente se realizează în funcție de capătul de cerere având ca obiect fie restituirea sumelor reținute sau acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute, fie obligarea la emiterea unei decizii privind emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie.

Astfel, din perspectiva art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios se poate pronunța exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții ale acesteia, declarate neconstituționale prin decizie a Curții Constituționale, orice alt tip de conduită echivalând cu imixtiunea instanței de contencios în sfera de activitate a Curții Constituționale, ceea ce nu este permis.

În același sens, a reținut și dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 1 alin. (4) din Constituție.

Curtea de Apel a apreciat că dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul ca acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluționate de secția de contencios administrativ a curții de apel, în considerarea calității procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menționat expres competența acestei instanțe, însă art. 9 alin. (1) și (2) se referă la instanța de contencios administrativ, fără nicio circumstanțiere.

Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunile întemeiate pe art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile criteriile de la art. 10 din Legea nr. 554/2004 și, cum litigiul de față privește despăgubiri întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, constând în pretinse obligații bugetare neexecutate, aferente dreptului la pensie, rezultate din neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, instanța a reținut că se aplică criteriul valoric în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Totodată, a constatat că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 504/CAF/2024 din 23 octombrie 2024, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut că în drept reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea 554/2004 și că actul administrativ ce face obiectul acțiunii este O.U.G. nr. 59/04.08.2017.

A reținut dispozițiile art. 9 din Legea 554/2004 și pe cele ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., față de caracterul de ordine publică al normei de competență și de faptul că actul administrativ a fost emis de către autoritatea publică centrală, în speță Guvernul României, precum și împrejurarea că domiciliul reclamantului este în jud. Alba, motive pentru care a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, ce vizează acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef adjunct deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că cererea cu care a fost învestită instanța este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din aceeași lege.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acțiunea de față.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Cum criteriul valoric se aplică exclusiv în situațiile expres menționate în textul de lege de mai sus, respectiv litigiilor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora și, cum cauza de față nu se încadrează acestor ipoteze, rezultă că în speță, competența materială de soluționare a cauzei urmează să se stabilească în funcție de criteriul rangului autorității.

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum și față de obiectul acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta se stabilește conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, conform textului de lege de mai sus, reclamantul persoană fizică este obligat să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliu, motiv pentru care competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul având domiciliul în municipiul Sebeș din județul Alba.

De altfel, competența materială și funcțională de soluționare a acestor acțiuni a făcut obiectul analizei în Ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.