ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.02.2023 pe rolul Tribunalul Alba Iulia, secția civilă sub nr. x/2023 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună următoarele:

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1672/06.06.2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constatare vătămarea intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanța competentă fiind Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal raportat la disp. art. 9 corelat cu art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004. Având în vedere faptul că acest capăt de cerere principal atrage competența unei instanțe și nu poate fi disjuns de capătul de cerere accesoriu, care are ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate - litigiu de muncă, va opera prorogarea de competență, iar Curtea de Apel, secția de contencios administrativ, este instanța care va soluționa cauza.

Or, în considerarea și a faptului că reclamantul domiciliază în jud. Alba, Tribunalul a constatat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2 Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 175/18.10.2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Pentru a pronunța soluția amintită, a reținut că nu există o lege organică specială care să prevadă altfel decât art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care trebuie stabilit dacă, în acțiunile ce fac obiectul discuției, se aplică criteriul valoric sau criteriul rangului autorității.

Obiectul principal al litigiului îl constituie restituirea sumelor reținute din pensie reprezentând indexările și actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, sume reținute contrar Constituției, în opinia reclamantului, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii se stabilește în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în funcție de criteriul valoric.

Curtea a mai reținut că, potrivit alin. (3) teza I al articolului 10 din Legea 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Față de dispozițiile legale mai sus citate și de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, competența soluționării cauzei în fond.

2.3. Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin sentința civilă nr. 143/CAF/21.03.2024, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a pronunța regulatorul de competență.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, tribunalul a reținut că reclamantul a formulat acțiunea invocând prevederile neconstituționale ale unei ordonanțe emise de Guvernul României care, potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale art. 14 și urm. din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, este autoritatea publică centrală a puterii executive și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, exercitând conducerea generală a administrației publice.

Pe de altă parte, reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne care, față de disp. art. 1 și 2 din H.G. nr. 144/2016 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul Român de Informații și disp. art. 1 și 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 131 din 26 august 2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, este structura cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne care administrează sistemul pensiilor militare de stat și a altor drepturi de asigurări sociale ale militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, potrivit legii, și deci este o autoritate centrală.

În ceea ce privește competența materială procesuală a instanțelor de a soluționa litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, care se stabilește în raport de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecății, art. 10 din Legea nr. 554/2004 dispune că aceste litigii se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Prin urmare, o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părții reclamante de către o autoritate centrală nu poate fi analizată și stabilită decât de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. În același sens sunt și dispozițiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună actualizarea pensiei și restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei, conform prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, înainte de a fi modificate ilegal prin actul normativ neconstituțional O.U.G. nr. 59/2017.

Cu privire la dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a invocat excepția de neconstituționalitate, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ(autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a MAI, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.