ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

- actualizarea și acordarea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în forma prevăzută de aceasta la data punerii in vigoare, deoarece s-a produs eliminarea actualizării pensiilor militare prin ordonanța de urgență dată de guvern, deși exista o lege în vigoare, luând ca bază de calcul veniturile brute realizate în lunile mai- octombrie 2005, actualizate, la data de 1.01.2023, când au fost mărite salariile de funcție ale polițiștilor în activitate și solda de grad.

- obligarea la plata diferențelor de venituri de la data 4.08.2017, când a fost dată ordonanța de urgență și până la data când se va face actualizarea care a fost eliminată prin ordonanță de urgență dată de guvern și nu prin lege dată de parlament, precum și penalitățile aferente.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În secundar, a invocat excepția de neconstituționalitate privind eliminarea actualizării pensiilor militare prin ordonanță de urgență.

2.1. Prin sentința civilă nr. 136 din data de 15.06.2023, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, trimițând dosarul acestei instanțe spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Constanța a reținut că, întrucât obiectul acțiunii nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței de urgență, iar acesta nu constă în obligarea autorității publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, ci este reprezentat de despăgubiri solicitate pentru repararea unui prejudiciu rezultat în urma executării, de către o altă autoritate prevăzută de lege a stabili cuantumul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat, a dispozițiilor ordonanței de urgență, competența materială nu revine curții de apel.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost ca acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluționate de secția de contencios administrativ a curții de apel, în considerarea calității procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menționat expres competența acestei instanțe.

Se observă însă că art. 9 alin. (1) și (2) face referire la "instanța de contencios administrativ", care reprezintă, conform art. 2 alin. (1) lit. g), "Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale". Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanța de contencios administrativ competentă", ceea ce înseamnă că nu emitentul ordonanței considerate neconstituționale este acela care atrage competența materială, ci criteriile stabilite în art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel a adăugat acestor argumente și criteriul valoric aplicabil prin raportare la obiectul acțiunii în despăgubiri.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1564 din data de 6 decembrie 2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența materială de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, în favoarea Curții de Apel Constanța; a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre,Tribunalul Constanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, acesta având calitatea de autoritate publică centrală.

Astfel, în raport de natura juridică a litigiului și de obiectul concret al învestirii instanței prin cererea principală formulată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte (Guvernul României) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar, reclamantul având domiciliul în jud. Tulcea, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.