ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea adresată instanței, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul, pe de o parte, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 și, pe de altă parte, prin aplicarea unor acte normative ulterioare celor evidențiate anterior, respectiv Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022 și O.U.G. nr. 168/2022, precum și O.U.G. nr. 54/2023. Toate celelalte capete de cerere sunt subsecvente și accesorii acestui prim petit.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 1335 din data de 19 aprilie 2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Constanța, secția I civilă a reținut dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului.

Prin sentința civilă nr. 222 din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel a apreciat că acțiunea pendinte nu este de competența instanțelor de contencios administrativ, litigiul referitor la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat judecându-se conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind însoțită și de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamant A. și pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Apararii Nationale - Unitatea Militara 02505 București în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.