ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5198/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub dosar nr. x/2024 la data de 01.02.2024, reclamanta A. a precizat că acționează pentru a contesta toate măsurile administrative care i-au fost imputate odată cu înlocuirea sa de către o altă persoană în calitate de președinte în cadrul asociației părinți pentru elevi.

Prin rezoluția din data de 02.02.2024, s-a pus în vedere reclamantei, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, să semneze cererea de chemare în judecată înaintată prin e-mail sau să expedieze un exemplar semnat al cererii, conform art. 194 lit. f) din C. proc. civ., și să depună cererea de chemare în judecată, în atâtea exemplare câți pârâți sunt, pentru a fi comunicate, în acord cu dispozițiile art. 195 coroborate cu art. 149 alin. (1) din C. proc. civ., să precizeze obiectul cererii, să depună numele și prenumele, denumirea pârâtului și adresa acestuia, să precizeze obiectul cererii, să indice motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, precum și să arate dovezile pe care se sprijină cererea.

Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile reținute în sarcina sa, prin încheierea civilă nr. 87 din data de 27 februarie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință anterior menționate, reclamanta A. a formulat cale de atac, fără a o încadra în vreunul dintre motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac declarate în cauza de față îl reprezintă încheierea de ședință nr. 87 din data de 27 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 200 din C. proc. civ., republicat "(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197. (...) (3) Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3). (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(...)".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar sfera hotărârilor supuse recursului se stabilește în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. - "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Într-adevăr, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", dar, în egală măsură, potrivit art. 28 alin. (1) din același act normativ "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.".

Or, procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată în condițiile art. 200 C. proc. civ. nu este incompatibilă cu procedura de judecată stabilită de Legea nr. 554/2004, astfel că, odată urmată respectiva procedură de regularizare, inclusiv hotărârea ce se va pronunța (încheiere) va fi susceptibilă de exercitarea căii de atac specifice (cererea de reexaminare).

Prin urmare, încheierea pronunțată în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată beneficiază de o cale de atac specială, respectiv cererea de reexaminare, nefiind incidente dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, care reglementează calea de atac a recursului.

În mod corespunzător, simplul fapt că partea și-a intitulat «recurs» calea de atac formulată nu este determinant în calificarea acesteia, Înalta Curte reținând în acest sens și dispozițiile art. 152 C. proc. civ. – "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.", precum și faptul că această cale de atac nu conține referiri punctuale la cadrul normativ specific recursului ori o încadrare a criticilor în motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cererea de reexaminare, devin incidente dispozițiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)", astfel încât competența de soluționare a acestei căi de atac revine Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 457 alin. (4) raportat la art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte, în urma calificării căii de atac declarate de reclamanta A. ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii de reexaminare, formulată de reclamantă A., în favoarea Curții Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.