ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantele A., B., C., D., E., F. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună revocarea parțială a Ordinului nr. 959/I/12.04.2023 în ceea ce privește data de la care s-a stabilit indemnizația de încadrare prin valorificarea valorii de referință 605,225 RON fără a fi afectate de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, ca fiind data de 01.01.2018; emiterea unui ordin de salarizare prin care să se stabilească indemnizația brută lunară, cu valorificarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, începând cu data de 01.01.2018; determinarea sporurilor începând cu 01.01.2018 prin raportare la indemnizația de încadrare prin valorificarea valorii de referință 605,225 RON indemnizația neafectată de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017.

Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele:

- s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active,

- s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții F., A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârât Înalta Curte de Casație și Justiție,

- a fost anulat în parte Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 emis de către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește data de la care s-a stabilit indemnizația de încadrare prin valorificarea valorii de referință de 605,225 RON, fără a fi afectate de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017,

- a fost obligată pârâta la emiterea în favoarea reclamanților a unor noi ordine de salarizare prin care să se stabilească indemnizația brută lunară, cu valorificarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectată de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018,

- a fost obligată pârâta la determinarea sporurilor începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la indemnizația de încadrare prin valorificarea valorii de referință de 605,225 RON, indemnizație neafectată de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Împotriva sentinței civile nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intimaților - reclamanți, recurenta-pârâtă a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că aceștia au calitate procesuală activă, întrucât, pe de o parte, intimații - reclamanți erau pensionați la momentul la care s-a făcut prin ordin al ordonatorului principal de credite, recunoașterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflați în activitate prin raportare la VRS de 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiției nr. 6245/C/2021), și de la care, potrivit Ordinului nr. 2374 din 27.09.2023, emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curțile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, iar pe de altă parte, art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor reglementează modalitatea de actualizarea pensiilor de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, pensia intimaților - reclamanți urmând a fi actualizată în baza adeverinței care are în vedere în concret veniturile brute aflate în plată, transmisă casei de pensii, care va proceda la actualizarea și plata pensiei.

În susținerea acțiunii, intimații - reclamanți au invocat dispoziții ce vizează drepturile salariale ale magistraților în activitate. Intimații - reclamanți nu mai au calitatea de magistrat în activitate, în prezent având dreptul la pensie de serviciu, fiind reglementat de alte dispoziții legale.

Având în vedere toate acestea, a solicitat instanței să constate că intimații - reclamanți nu pot solicita emiterea unor ordine de încadrare.

În ceea ce privește capătul de cerere privind revocarea parțială a Ordinului nr. 959/1 din 12.04.2023 și obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin, fără plafonare, cu valorificarea VRS de 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018, a solicitat instanței să rețină că Ordinul nr. 959/12.04.2023 cuprinde dispoziții generale privind modul de salarizare a judecătorilor, respectiv prin stabilirea unor indemnizații de bază în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 RON cu înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legca-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Acest ordin nu a privit recunoașterea dreptului la stabilirea salarizării în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, acest aspect fiind stabilit anterior prin hotărâri judecătorești, ori, după caz, prin acte administrative.

Mai precis, în cazul judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, acest drept a fost prevăzut în Ordinul Ministrului Justiției nr. 6245/C/30.12.2021.

Limitându-se exclusiv la înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 în calcularea drepturilor salariale stabilite anterior prin raportare Ia valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, Ordinul nr. 959/1/12.04.2023 asigură doar cadrul juridic necesar stabilirii pentru fiecare judecător în parte a drepturilor ce li se cuvin.

Data de la care se acordă drepturile salariale este stabilită individual pentru fiecare judecător în urma analizei situațiilor concrete ale acestora.

Având în vedere Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 și luând act de faptul că eliminarea inechităților în domeniul salarizării magistraților și acordării pensiilor de serviciu a fost inclusă ca obiectiv specific al Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, aprobată prin H.G. nr. 436/2022, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 977/1/26.04.2023, prin care a stabilit că, începând cu data de 01.04.2023, judecătorii din circumscripția Curții de Apel Iași beneficiază de drepturile salariale stabilite în Anexa parte intergrantă a acestui ordin calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevedrilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că "intimații – reclamanți beneficiază de o hotărâre judecătorească/titlul executoriu începând cu data de 01.01.2018, raportându-se la hotărârile judecătorești menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se impune a fi subliniat faptul că Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 a urmărit punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive (Sentința civilă nr. 1508 din 28 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 930 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, lămurită prin încheierea din 28 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 600 din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2023), prin raportare la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029/21.12.2016, obiectul acestuia nepuând fi extins la alte aspecte privitoare la salarizarea personalului din familia ocupațională Justiție (sporuri, coeficient de multiplicare, etc) decât cele soluționate definitiv prin respectiva hotărâre judecătorească.

Ulterior emiterii ordinului contestat de intimații - reclamanți, la data de 27.09.2023 a fost emis Ordinul nr. 2734/1/2023, în temeiul căruia Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 3247/1 din 03.11.2023 prin care s-a stabilit că pentru perioada 30.12.2021 - 31.03.2023, judecătorii din circumscripția Curții de Apel Iași beneficiază de drepturile salariate stabilite în anexă.

Ordinul nr. 2734/1 din 27 septembrie 2023 consfințește o situație juridică stabilită prin Ordinul ministrului justiției nr. 6245/C/30.12.2021, prin care a fost recunoscut administrativ, începând cu data de 30 decembrie 2021, dreptul judecătorilor la acordarea și recalcularea indemnizației raportate la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea nivelului maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că, la data de 22 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a preluat de la Ministerul Justiției prerogativa gestionării bugetului instanțelor, în ale cărui drepturi și obligații s-a subrogat, în limitele prevăzute de art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, și ținând cont de împrejurarea că Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 959/1 din 12 aprilie 2023 și de prevederile Deciziei ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 49/2018 (publicată în M.Of. nr. 838/2018) conform cărora la stabilirea drepturilor salariale este avut în vedere "nivelul maxim de salarizare la nivelul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, care au același scop, îndeplinesc aceleași funcții și atribuții și se situează la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar" (paragraful 123).

Prin urmare, având în vedere scopul actului administrativ, prin care Ministerul Justiției, constatând existența unei stări de fapt și de drept, a ales să ia o decizie administrativă pentru viitor, acesta nu poate fi modificat în sensul schimbării datei de producere a efectelor, mergând către o dată anterioară emiterii lui, actualul ordonator principal de credite neputând dispune măsuri pentru care nu este conturată o bază legală corespunzătoare.

Recurenta a mai susținut că referitor la capătul de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea sporurilor în procent maxim de 45%, începând cu data de 01.01.2018, hotărârea primei instanțe este nelegală pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că "indemnizația de încadrare stabilită în favoarea reclamanților este greșită, astfel că nu poate fi menținut nici cuantumul sporurilor acordate în conținutul acestora."

Legea-cadru nr. 153/2017 prevede un procent al sporurilor de până la 45% aplicat la indemnizația de încadrare, determinat conform art. 24 din cap. III-secțiunea III a Legii nr. 153/2017, raportat la art. 4 și 5 din Anexa art. V, cap. VIII, care prevăd în domeniul de activitate "Justiție" sporul pentru condiții de muncă grele - 15%, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică 25%, sporul pentru păstrarea confidențialității de 5%, lăsând la aprecierea ordonatorului de credite condițiile de acordare a acestora, evident cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Dispozițiile legale menționate trebuie analizate coroborat cu cele ale art. 25 alin. (1) din Cap. II al Legii nr. 153/2017.

Cu toate acestea, chiar dacă într-un anumit interval temporal, bugetul unui ordonator de credite ar permite acordarea sporurilor în procentul maxim de 45% pentru fiecare angajat, acest procent poate și se impune a fi revizuit periodic, astfel încât să fie asigurată conformarea la limitarea prevăzută de art. 25 din lege.

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar apreciază că sentința recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale privind calitatea procesuală activă a reclamanților, constatând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces."

Conform art. 32 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes."

Dispozițiile art. 36 C. proc. civ. reglementează calitatea procesuală ca fiind dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, sancțiunea încălcării acestei condiții fiind respingerea cererii ca fiind formulată de sau împotriva unei persoane fără calitate, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Calitatea procesuală presupune, așadar, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuala activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuala pasivă). Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Excepția lipsei calității procesuale active este deci o excepție de fond, absolută și peremptorie.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat în principal de contestarea actelor privind salarizarea magistraților în activitate, respectiv de emiterea unor ordine de încadrare privind salarizarea.

Prima instanță a reținut că reclamantele au calitate procesuală activă, argumentul invocat fiind acela că "este justificată calitatea procesuală activă, pe de o parte, având în vedere că la data de 01.01.2018, aceștia se aflau în activitate, iar pe de altă parte, în funcție de drepturile salariate stabilite prin ordinul contestat, sunt determinate bazele de calcul pentru stabilirea pensiilor intimaților - reclamanți, conform Legii nr. 303/2004, respectiv Legii nr. 303/2022."

Instanța de recurs constată că această reținere este eronată întrucât reclamantele sunt judecători eliberați din funcție, prin pensionare, acestea beneficiind de pensie.

Or, pentru a putea formula prezenta cerere de chemare în judecată prin care se solicită obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea ordinelor de încadrare, reclamantele ar fi trebuit să fie în activitate ca să poate face dovada existenței unor raporturi de serviciu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât instanța supremă, în calitate de ordonator principal poate stabili, prin ordin, drepturile salariale (indemnizația de serviciu) și sporurile, doar pentru judecătorii în activitate.

Așadar, intimatele - reclamante erau pensionate la momentul la care s-a făcut, prin ordin al ordonatorului principal de credite, recunoașterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflați în activitate prin raportare la VRS de 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiției nr. 6245/C/2021), și de la care, potrivit Ordinului nr. 2374 din 27.09.2023, emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curțile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Or, în susținerea acțiunii, intimatele - reclamante au invocat dispoziții ce vizează drepturile salariale ale magistraților în activitate. Astfel cum s-a reținut anterior, reclamantele nu mai au calitatea de magistrat în activitate, în prezent având dreptul la pensie de serviciu, care este reglementat de alte dispoziții legale.

Prin urmare, intimatele-reclamante nu se pot pretinde "beneficiari" ai actului contestat, în cazul acestora doar o adeverință care are în vedere în concret veniturile brute aflate în plată, reprezintă temei pentru actualizarea pensiei de serviciu care nu se poate întemeia pe o jurisprudență ce are drept obiect stabilirea unor drepturi salariale individuale.

Pensia intimatelor - reclamante urmează a fi actualizată în temeiul dispozițiilor din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor referitor la actualizarea pensiilor de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, în baza adeverinței transmisă casei de pensii, care va proceda la actualizarea și plata pensiei.

În concluzie, intimatele - reclamante nu pot solicita pe calea prezentului demers judiciar emiterea unor ordine de încadrare privind salarizarea, astfel că se impune reformarea sentinței recurate în acord cu aceste considerente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite excepția lipsei calității procesuale active.

Respinge acțiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.