ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5090/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., în temeiul art. 35 C. proc. civ. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând instanței să se constate faptul că A. S.R.L., are drept de folosință, în mod gratuit și cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie.

La termenul de judecată din 07.07.2022, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federației Române de Yachting pentru ca hotărârea să își producă efecte și asupra sa.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2022 la 04.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, constatarea faptului că pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură nu are un drept de concesiune asupra luciului de apă al lacului Tăbăcărie din municipiului Constanța corelativ cu constatarea faptului că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are acest drept.

Judecătoria Constanța, prin încheierea din data de 07.07.2022, a admis excepția litispendenței și, în temeiul art. 138 alin. (3) C. proc. civ., a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022, constatând că există identitate de părți, în cauză fiind menționat suplimentar ca parte și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Prin sentința civilă nr. 9741/16.08.2022, pronunțată în dosarul civil nr. x/2022, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța.

La Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar – x/2022, prin sentința civilă nr. 1423/27.10.2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și s-a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Urmare a înregistrării dosarului pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2018, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererilor de chemare în judecată în dosarele nr. x/2022, respectiv nr. x/2022, în sensul de formare a unei singure cereri de chemare în judecată cu două capete principale de cerere, și anume:

- a solicitat ca instanța să constate faptul că S.C. A. S.R.L., prin asociația sportiva "C.", unitate fără personalitate juridică înființată în cadrul societății, în temeiul art. 82 din Legea nr. 69/2000, are drept de folosință, în mod gratuit și cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie în legătură cu antrenamentul sportivilor legitimați în cadrul Federației Române de Yachting;

- în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor să demareze procedura prevăzută de Codul Administrativ în legătură cu concesionarea luciului de apă lac Tăbăcărie.

Prin sentința civilă nr. 47/20.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2022 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța și s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin decizia civilă nr. 2382/04.05.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. x/2022, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor si Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2022*.

La termenul de judecată stabilit la 02.10.2023, instanța, raportat și la statuările ICCJ cu privire la regulatorul de competență, a explicitat reclamantului în ce limite se va judeca dosarul, obiectul acestuia fiind refuz nejustificat soluționare cerere, întemeiat pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane prin raportare la dispozițiile art. 69 C. proc. civ. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Prin sentința civilă nr. 253 din 6 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

S-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2023 și a sentinței nr. 253 din 6 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunilor formulate.

2.1. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 02.10.2023, recurenta-reclamantă susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În susținerea acestei critici, recurenta arată că, instanța de fond, respingând în principiu, cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federației Române de Yachting, nu a expus motivele pentru care aceasta nu ar putea pretinde, pe calea unei cereri separate, exact același drept ca și reclamanta, și anume folosirea cu prioritate și cu titlu gratuit a luciului de apă pentru sportivii săi (parte dintre aceștia fiind și sportivii reclamantei), în condițiile în care, din răspunsul ANPA, rezultă faptul că sportivii legitimați în cadrul Federatiei Române de Yachting nu au dreptul să desfășoare antrenamente pe lacul Tăbăcărie.

2.2. În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței nr. 253 din 6 octombrie 2023, recurenta-reclamantă susține că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., respectiv când instanța a încălcat regulile de procedură, recurenta-reclamantă susține, sub un prim aspect, că hotărârea atacată nu cuprinde susținerile reclamantei în legătură cu primul dosar, și anume cel având ca obiect acțiune în constatare privind dreptul de folosință cu titlu gratuit și prioritar a luciului de apă lac Tăbăcărie.

În continuare, se arată că, prin cererea de chemare în judecată, în dosarul litispendat (nr. x/2022), recurenta a solicitat administrarea ca probă a sentinței civile nr. 3580/16.11.2016 a Curții de Apel București și a deciziei nr. 2483/12.06.2020 a ICCJ prin care aceasta a rămas definitivă.

Însă, cu toate că proba a fost încuviințată de către instanța de fond (din moment ce în hotărârea atacată se face referire la aceste înscrisuri), ea nu a fost administrată în condițiile art. 260 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., imposibilitatea de a invoca eventuale excepții de nelegalitate fiind evidentă în această situație.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii), recurenta susține că, deși instanța de fond, în motivare, concluzionează "Așadar, trebuie să subliniem ideea că orice drept al cetățeanului sau libertate a acestuia, prevăzută de lege, trebuie avută în vedere cu ocazia analizării excesului de putere și nu doar un drept sau o libertate fundamentală", în hotărârea atacată nu face nicio referire la dispozițiile art. 82 din Legea nr. 69/2000 raportate la obiectul acțiunii.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, instanța arogându-și atributul puterii legislative, recurenta susține că, deși instanța de fond a reținut că este pusă în executare sentința civilă nr. 3580/2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 2486/2020 a ICCJ, prin care s-a statuat în mod definitiv de la data de 12.06.2020 că luciul de apa reprezentat de lacul Tăbăcărie nu poate avea decât destinație piscicolă, prima instanță nu a arătat în concret de unde rezultă faptul că luciul de apă al lacului Tăbăcărie nu poate avea și altă destinație decât cea piscicolă, în opinia recurentei, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (1) din Legea apelor.

A susținut recurenta și incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material), apreciind că, în cauză, față de cele reținute de prima instanță, în sensul că Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor nu mai are atribuții în administrarea și gestionarea acestui lac natural, deci implicit, nici în demararea procedurii de concesionare a acestui bun imobil, nu sunt incidente dispozițiile art. II din Legea nr. 317/2009, art. 1 alin. (2) lit. b) și art. 4 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008, prin care se conferă pentru ANPA dreptul de concendent doar în ceea ce privește contractele de concesiune care au ca obiect valorificarea resurselor acvatice vii, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (4) si art. 33 alin. (1) din Legea apelor.

Intimata-pârâtă Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, prin întâmpinarea, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimată.

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante, formulată de petenta D., ca inadmisibilă, constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 61 alin. (3) și art. 63 din C. proc. civ., întrucât, din conținutul cererii, nu rezultă nici interesul subiectului de drept de a interveni, nici modul în care sprijină efectiv poziția recurentei-reclamante.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârile atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate sub nr. x/2022 și nr. y/2022, reunite sub nr. x/2022, astfel cum au fost modificate, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, a solicitat ca instanța să constate faptul că S.C. A. S.R.L., prin asociația sportiva "C.", are drept de folosință, în mod gratuit și cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie în legătură cu antrenamentul sportivilor legitimați în cadrul Federației Române de Yachting; în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor să demareze procedura prevăzută de Codul Administrativ în legătură cu concesionarea luciului de apă lac Tăbăcărie.

Prima instanță de judecată, prin încheierea din 2 octombrie 2023, a respins cererea de chemare a judecată a altor persoane, în speță a Federației Române de Yachting, iar prin sentința nr. 253 din 6 octombrie 2023, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Împotriva acestor soluții, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Preliminar, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță, în condițiile în care critica recurentei-reclamante vizează modalitatea de motivare a sentinței, în sensul că instanța nu a arătat considerentele pe care se întemeiază soluția, iar nu acte de dispoziție ale instanței, încadrându-se, astfel, în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat și se impune a fi admis în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

În esență, criticile recurentei-reclamante, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează împrejurarea că atât încheierea din 2 octombrie 2023, cât și sentința nr. 253 din 6 octombrie 2023, nu sunt motivate, nefiind indicate, în concret, motivele pentru care instanța a apreciat că se impune respingerea cererilor formulate.

În ceea ce privește încheierea din 2 octombrie 2023, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Înalta Curte amintește că este obligatoriu pentru instanță ca, în motivarea hotărârii judecătorești, să expună argumentele determinante care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, circumstanțiindu-se obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reține că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o simplă condiție de formă, ci un element fundamental al acesteia și o garanție împotriva arbitrariului.

Totodată, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în cauză, instanța de fond nu a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția pronunțată, iar Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește încheierea din 2 octombrie 2023, instanța de control judiciar constată că prima instanță a respins cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federației Române de Yachting, formulată de reclamantă, limitându-se la a reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în acest raport juridic, în raport de poziția exprimată a părților.

Prin urmare, se reține că respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane nu a fost motivată în mod real și nu permite exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluției pronunțate cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție forțată în raport cu prevederile art. 68 și art. 69 din C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței nr. 253 din 6 octombrie 2023, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, ce a făcut obiectul dosarului atașat urmare admiterii excepției de litispendență (nr. x/2022), recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri constând în sentința civilă nr. 3580/16.11.2016 a Curții de Apel București și a deciziei nr. 2483/12.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care aceasta a rămas definitivă, hotărâri judecătorești ce nu au fost depuse la dosar.

Această solicitare a intervenit în contextul în care autoritatea pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a susținut, în răspunsul înaintat reclamantei prin Adresa nr. x/09.12.2021 că, de la data pronunțării Deciziei ÎCCJ nr. 2483/12.06.2020, luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea altă destinație decât de cea piscicolă, amenajarea urmând a face obiectul concesionării, ulterior finalizării procedurii administrative de punere în executare a hotărârii judecătorești, argumentând, astfel, refuzul acordării avizului (acordului) privind desfășurarea de activități nautice pe lacul Tăbăcăriei din mun. Constanța.

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (2), textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convențiile, tratatele și acordurile internaționale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum și dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.

În cauză, fiind vorba despre hotărâri judecătorești de speță, care nu se publică în Monitorul Oficial al României, ar fi trebuit ca partea interesată, respectiv autoritatea pârâtă care și-a întemeiat apărarea pe existența lor, să facă dovada prin depunerea acestora la dosar, recurenta-reclamantă nefiind parte în cauzele respective.

Conform prevederilor art. 16 din C. proc. civ., probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel.

Prima instanță, în considerentele sentinței recurate, a analizat hotărârile judecătoreșți menționate, reținând că; "(...)în prezent dreptul de administrare asupra terenurilor aparținând domeniului public și privat al statului pe care sunt amplasate amenajări piscicole (cum este și cazul Lacului Tăbăcăriei) a fost restabilit în favoarea ANPA conform SC 3580/16.11.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia ICCJ nr. 2483/12.06.2020 și, conform statuărilor acestor hotărâri judecătorești, luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea decât destinație piscicolă, nicidecum destinație recreativă de natura celor enumerate de reclamantă și printre care se regăsesc activitățile nautice"; "(...) Câtă vreme în prezent se pune în executare SC. nr. 3580/2016 a Curții de Apel București (definitivă prin Dec.civ. nr. 2486/2020 a ICCJ) prin care s-a restabilit dreptul de administrare a bunului imobil – lac natural Tăbăcăriei – în favoarea ANPA (instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și s-a statuat în mod definitiv de la data de 12.06.2020 că luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea decât destinație piscicolă, este temeinic și just refuzul pârâtei ANPA de a nu-și da acordul în privința folosirii de către reclamantă a luciului de apă pentru activități cu o altă destinație decât piscicolă, și anume, pentru activități sportive nautice, neputându-se schimba această destinație.(...)."

Din analiza sentinței recurate, rezultă că, deși hotărârile judecătorești invocate de pârâtă și solicitate de reclamantă în cadrul probei cu înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 3580/16.11.2016 a Curții de Apel București și decizia nr. 2483/12.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost depuse la dosar, instanța de fond și-a întemeiat considerentele decisive pe hotărârile respective, analiza primei instanțe conducând, în final, la soluția de respingere a acțiunii.

Acest mod de derulare a procedurii atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu consecința reformării sentinței atacate, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate de către recurenta-reclamantă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea din 2 octombrie 2023, sub aspectul soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane, va casa în parte sentința recurată, în ceea ce privește soluția dată fondului cauzei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, astfel cum reiese din prezentele considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2023 și a sentinței nr. 253 din 6 octombrie 2023 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și, în parte, sentința atacata și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține sentința în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.