ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5084/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 28.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, B. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică, C. - Procuror Șef de secție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică, D. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

- să fie obligații pârâții să răspundă la sesizările formulate în legătură cu neînregistrarea plângerilor formulate, una trimisă de DNA Pitești împotriva prefectului, subprefectului, sg. al Inst. Pref. Vâlcea comisia de disciplina, procurori ai PJ Drăgășani și una formulată direct către acesta ex. jud. Proc. O din Drăgășani;

- înregistrarea acestor plângeri în cazul în care nu sunt înregistrate, respectiv cel de-al doilea pârât să fie obligat să înregistreze cele 2 plângeri formulate, trimise de DNA prin adresa nr. x din 10.06.22 și retrimise în 29.06.22, una împotriva unui judecător al Tribunalului Vâlcea și 6 judecători ai CA Pitești în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2020 și una împotriva lui E. (fost prin procuror al PT Olt actual procuror DNA), proc. gen. al PCA Craiova ș.a.;

- înregistrarea plângerilor penale de către Procurorul General al PICCJ formulate împotriva proc. gen. al PCA Pitesti și procurorului șef al SUPC;

- obligarea pârâților la plata daunelor morale și despăgubiri de 1.000.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost declinată de Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 322/2022, în favoarea Curții de Apel Pitești, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe la 13.01.2023.

Prin sentința civilă nr. 28 din 21 martie 2023, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, ca nesemnată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel Craiova pentru soluționarea cauzei.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține că hotărârea este lovită de nulitate absolută prin încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și, de asemenea, este nemotivată, nefiind menționat motivul pentru care a fost anulată cererea de chemare în judecată.

În susținerea criticilor de nelegalitate, recurentul arată că cererea de chemare în judecată este semnată, atât cu semnătură olografă proprie în cererea inițială adresată Curții de Apel Craiova, cât și cu semnătură electronică în cererea trimisă pentru termenul din 21.02.2023.

Prin urmare, fiind semnătura electronică încorporată înscrisului electronic, potrivit Legii nr. 455/2001, în sensul menționării datei, orei, minutului când a fost întocmit documentul electronic și încorporată semnătura, nu poate fi vorba despre o semnătură scanată, astfel cum, în mod greșit, a reținut instanța fondului.

Intimata-pârâtă D. - fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși recurentul-reclamant a invocat motive de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., criticile expuse se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui motiv de casare.

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, B. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică, C. - Procuror Șef de secție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică, D. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să fie obligații pârâții să răspundă la sesizările formulate în legătură cu neînregistrarea plângerilor formulate, înregistrării acestor plângeri în cazul în care nu au fost înregistrate, precum și înregistrarea plângerilor penale de către Procurorul General al PICCJ formulate împotriva proc. gen. al PCA Pitesti și procurorului șef al SUPC, obligarea pârâților la plata daunelor morale și despăgubiri de 1.000.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a anulat, ca nesemnată, cererea de chemare în judecată, soluție ce a fost criticată de către reclamantă.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs invocate.

Verificând înscrisurile atașate la dosarul cauzei, Înalta Curte observă că instanța de fond a fost învestită, inițial, cu o cerere pe care este aplicată semnătura olografă a recurentului, însă această cerere nu a fost depusă în exemplarul original, ci scanată și trasmisă prin e-mail.

Potrivit art. 200 alin. (1) din C. proc. civ.: "completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197", iar între mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată la art. 194 lit. f) se află "semnătura.

Relevante în acest sens sunt și dispozițiile art. 199 alin. (1), conform cărora "cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare".

Totodată, art. 196 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe, iar, dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul, care lipsește la acel termen, va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. Alin.(3) al aceluiași articol prevede că orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2).

În litigiul pendinte, Înalta Curte observă că, urmare a faptului că recurentul-reclamant a fost înștiințat prin citația emisă pentru termenul de judecată din 21 februarie 2023, să semneze olograf/electronic cererea de chemare în judecată și să depună exemplarul original al cererii, sub sancțiunea nulității, acesta a înaintat la dosar, la 16 februarie 2023, un exemplar al cererii de chemare în judecată cu semnătură electronică.

Ulterior, prima instanță, apreciind că validitatea semnăturii electronice nu poate fi verificată, a pus în vedere reclamantului să facă dovada validității acestei semnături și în final, reținând că reclamantul nu a prezentat certificatul prevăzut de art. 4 pct. 11 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, a anulat cererea de chemare în judecată.

Față de modul de transmitere a cererii de chemare în judecată, respectiv prin intermediul poștei electronice, Înalta Curte constată că obligația de semnare a cererii de chemare în judecată a fost îndeplinită, aspect în raport de care nu se poate considera că cererea nu provine chiar de la partea reclamantă.

Noțiunea de "semnătură" are înțelesul de semn legat în mod unic și direct de semnatar și care asigură identificarea acestuia. Totodată, semnătura atestă voința părții de a sesiza instanța, precum și exactitatea conținutului cererii formulate, fiind, așadar, un element esențial al acesteia. Această condiție a legăturii unice și directe dintre semnătură și semnatar și care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obișnuit prin executarea olografă a semnăturii, însă este îndeplinită și în cazul aplicării semnăturii electronice sau a semnăturii electronice extinse, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Potrivit art. 4 pct. 4 al Legii nr. 455/2001, semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

În asemenea cazuri, precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică validă). Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Este adevărat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată", însă, în contextul descris mai sus, Înalta Curte apreciază că sentința recurată a fost pronunțată de către prima instanță cu un formalism excesiv, care se îndepărtează vădit de sensul legii și de scopul instituit de legiuitor prin intermediul dispozițiilor art. 199 din C. proc. civ., menite să faciliteze transmiterea cererilor prin mijloacele rapide de comunicare, inclusiv prin fax sau scanate și expediate prin poștă electronică.

Înalta Curte reamintește că autorităților naționale le revine, într-adevăr, sarcina de a interpreta și aplica normele de natură procedurală, însă un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părți (a se vedea mutatis mutandis, Sovtransavto Holding vs. Ucraina, par. 81). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a comunicat cererea de chemare în judecată prin mail, în format pdf, cu semnatură electronică aplicată, ce cuprindea toate datele necesare pentru identificarea semnatarului, iar certificatul digital calificat în care se regăsește codul unic atribut semnatarului de către furnizorul de servicii de certificare acreditat - era de asemenea, încorporat documentului electronic, astfel că nu i se poate imputa reclamantului neîndeplinirea vreunei obligații privind semnarea cererii.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la soluția casării sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea examinării cererii de chemare în judecată sub toate aspectele invocate. Această soluție se impune pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicție, având în vedere că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, ci s-a pronunțat asupra excepției nulității cererii, pentru lipsa semnăturii.

Totodată, referitor la solicitarea recurentului privind trimiterea cauzei Curții de Apel Craiova pentru soluționarea cauzei, urmare admiterii căii de atac, instanța de control reține că necompetența instanței nu face obiectul analizei prezentului recurs, excepția invocată la fond urmând a fi pusă în discuția părților și soluționată de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 28 din 21 martie 2023 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.