ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5081/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 4 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului formulat de recurenții A., moștenitor legal al lui B., C., D., E., moștenitor legal al lui B., F., G., H., I. jr., J., K., L., M., N., O., P., Q., H., R., S., T., U., V., W., Consiliul Local al Comunei Desești și Comuna Desești reprezentată prin primar, împotriva sentinței civile nr. 471/2023 pronunțate la data de 18.04.2024 de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamanții S., W., U., T., R., V., C., G. - moștenitor legal al lui BB., H. - moștenitor legal al lui BB., H., M., Q., N., L., A. - moștenitor legal al lui B., E. - moștenitor legal al lui B., P., I. Jr., D., J., O., F. și K., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii civile atacate și, rejudecând, respingerea solicitării de suspendare a cauzei, cu consecința continuării judecății recursului și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În dezvoltarea recursului, recurenții susțin că încheierea atacată este nelegală atât din perspectiva încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, nefiind întrunite condițiile legale ale suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă procesuală care a fost greșit avută în vedere și aplicată de către instanța de recurs, cât și pentru considerentul lipsei unor motive pe care să se sprijine soluția de suspendare a judecății, instanța de recurs soluționând incidentul procedural cu nesocotirea principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, "și în particular cele care reglementează judecata cererilor în materia contenciosului administrativ, dar, nu în ultimul rând, cu nesocotirea dispozitiilor art. 6 din Convenția CEDO, aplicabile prevalent, ce statuează asupra "dreptului reclamanților la un proces echitabil, solutionat cu celeritate și într-un termen optim și rezonabil", măsura dispusă nelegal constituind exclusiv o modalitate de tergiversare a cauzei imputabilă pârâților recurenți.

Sub un prim aspect, se arată că, deși în dispozitivul încheierii se reține soluția de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, la data pronunțării încheierii, acest număr de dosar unic nu era alocat de Curtea de Apel Cluj vreunei cereri și precizează că este vorba despre dosarul nr. x/2024, aflat în prezent pe rolul Tribunalului Maramureș.

În ceea ce privește temeiul legal ce susține încheierea de suspendare, respectiv dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", recurenții susțin că instanța, deși reține dosarul nr. x/2022 și dosarul disjuns din acesta, nr. 400/100/2024, nu precizează ce obiect au aceste dosare, ce drept formează obiectul judecății în aceste dosare și nu argumentează în niciun fel în ce măsura existența sau inexistența acestui drept condiționează în vreun fel cererea de recurs.

De asemenea, reținând că în dosarul nr. x/2024 s-a formulat o cerere de lămurire ce vizează care sunt bunurile obiect al închirierii, care este cuantumul chiriei, care este intervalul de timp pentru care s-a dispus închirierea și faptul că aceste aspecte reprezintă puncte de divergență între părți în calea de atac a recursului, instanța nu a reținut în considerentele încheierii că judecata recursului ar depinde de soluția ce s-ar da cererii de lămurire, încheierea atacată nerealizând nici măcar o analiză sumară a ipotezelor în care s-ar putea regăsi instanța în funcție de soluțiile ce s-ar da "cererii de lămurire" a unei hotărâri.

În continuare, recurenții arată că o cerere în realizarea dreptului la închiriere al reclamanților cu privire la pajiștile comunale din Comuna Desești, fondată pe dispozițiile O.U.G nr. 34/2013, a format anterior obiectul unei lungi judecăți în contradictoriu cu pârâtele UAT și C.L. Desești în dosarul nr. x/2013 și mai apoi, în rejudecare parțială, în dosarul x/2013, iar soluțiile definitive reprezintă tocmai titlurile executorii ale reclamanților obținute împotriva Comunei și a Consiliului Local Desești.

Astfel, dreptul la închiriere, sub toate aspectele ce îl caracterizează, nu mai formează obiectul judecății în prezent în nici un dosar, ci se impune deja cu autoritate de lucru judecat prin soluțiile din dosar x/2013 și în rejudecare 7581/100/2013*, condiții în care premisa avută în vedere de norma legală prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este îndeplinită în speță.

În speță, Curtea de Apel Cluj era chemată a analiza nu doar posibilitatea legală a suspendării, grefată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci, deopotrivă, oportunitatea recurgerii la această măsură cu efect dilatoriu nedeterminat — suspendarea judecății procesului civil ca urmare a existenței unei alte judecăți și să arate în concret în încheierea de suspendare care anume motive de fapt i-au creat convingerea că soluționarea cu prioritate a litigiului civil de față nu ar fi de natură să conducă la o soluție în acord cu adevărul.

Cu alte cuvinte, simpla promovare de către pârâți a unei cereri de lămurire a unei hotărâri, în care nici nu este repusă în discuție "existența dreptului la închiriere", nu trebuia să conducă în mod automat la suspendarea judecății prezentei cauze, ci, dimpotrivă, măsura suspendării putea fi legal dispusă numai atunci când, pe baza unor argumente și motive concrete care să se regăsească în cuprinsul hotărârii, se putea trage concluzia fermă asupra oportunității soluționării cu prioritate a dosarului nr. x/2024 înaintea tranșării litigiului civil pendinte.

Totodată, recurenții arată că cererea de suspendare a cauzei a fost formulată anterior, la fond, de către pârâtele Comuna și Consiliul Local Desești, însă, Tribunalul Maramureș, în ședința publică din data de 21 martie 2023, a respins cererea de suspendare.

Astfel, având în vedere că instanța nu a înțeles să realizeze o analiză atentă și să indice în concret motivele pentru care a ajuns la concluzia că măsura excepțională a suspendării este oportună și că aceasta se impune a fi dispusă în cauză, din această perspectivă încheierea atacată necuprinzând în realitate motivele pe care se sprijină, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu referire la interpretarea și aplicarea greșită de către Curtea de Apel Cluj a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se arată că norma procesuală ce reglementează acest caz de suspendare facultativă a judecății poate fi aplicată numai atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea altui litigiu în care se tranșează existența unui drept ce influențează soluția în cauza supusă suspendării și care mai apoi ar putea fi invocat cu autoritate de lucru judecat. De esență este, prin urmare, ca litigiul ce justifică suspendarea să îndeplinească două cerințe, respectiv să tranșeze un drept și nu un fapt, și dreptul stabilit în acel litigiu să poată fi invocat cu autoritate de lucru judecat în litigiul unde se discută suspendarea.

Or, din economia motivării încheierii de suspendare, se deduce că în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Maramureș nu se discută existența dreptului de care ar depinde soluționarea cauzei, ci se tinde a se lămuri obligația de a face dispusă în dosarul nr. x/2013 în sarcina pârâtelor. Această obligație de a face, chiar dacă prezintă o legătură cu prezentul litigiu, nu poate constitui motiv de suspendare, întrucât nu reprezintă un drept de a cărui stabilire să depindă soluționarea cauzei având în vedere că acest drept există, fiind recunoscut cu autoritate de lucru judecat în alt litigiu definitiv soluționat.

În consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., devine incident și aplicabil în recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind vorba de o nulitate virtuală condiționată, vătămarea procesuală invocată de către reclamanți constând în punerea acestora în imposibilitate de a mai continua procesul, de a tranșa definitiv nelegalitatea actelor administrative, obiect al acțiunii și astfel, implicit, de a realiza punerea în executare a unor hotărâri judecătorești ce stabilesc în sarcina pârâtelor obligații de a face și obligații de a da, parțial compensate, nelegal, prin HCL nr. 11/2022, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii de suspendare și obligarea instanței să continue judecata recursului.

Scopul pârâtelor, urmărit și, în final, atins prin încheierea recurată, de a tergiversa judecata cererii de anulare a actelor administrative este evident și, cu toate că a fost invocat înaintea Curții, motivele de respingere invocate de reclamanți nu au fost nici analizate și nici respinse, motivat prin încheiere, cu nesocotirea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Intimații-pârâți Consiliul Local al comunei Desești și Comuna Desești prin primar au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Preliminar, Înalta Curte constată că, deși în dispozitivul încheierii atacate, prima instanță a menționat dosarul nr. x/2024, este vorba despre o eroare materială, în fapt, judecarea recursului fiind suspendată până la soluționarea definitivă dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Maramureș având ca obiect contestație titlu – lămurire întindere dispozitiv, dosar disjuns din dosarul nr. x/2022.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanții S., W., U., T., R., V., C., G. - moștenitor legal al lui BB., H. - moștenitor legal al lui BB., H., M., Q., N., L., A. - moștenitor legal al lui B., E. - moștenitor legal al lui B., P., I. Jr., D., J., O., F. și K., în contradictoriu cu pârâții Comuna Desești prin Primar, Consiliul Local al Comunei Desești, AA., Y., X., BB., CC., DD., EE., Z. și FF. au solicitat:

- anularea HCL nr. 11/30.06.2022, adoptată de pârâtul Consiliul Local al Comunei Desești;

- anularea Anexelor nr. 1-24 la această hotărâre, respectiv a unui număr de 21 contracte de închiriere încheiate cu reclamanții;

- obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a unor despăgubiri pentru "întârzierea" în executarea obligației de "a da", respectiv pentru neexecutarea obligației de "a face".

În etapa procesuală a recursului, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 4 martie 2024, a suspendat judecarea cauzei, în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024

Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, au declarat recurs reclamanții S., W., U., T., R., V., C., G. - moștenitor legal al lui BB., H. - moștenitor legal al lui BB., H., M., Q., N., L., A. - moștenitor legal al lui B., E. - moștenitor legal al lui B., P., I. Jr., D., J., O., F. și K., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În esență, criticile recurenților, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează împrejurarea că încheierea atacată nu este motivată, nefiind indicate, în concret, motivele pentru care instanța a apreciat că se impune măsura suspendării.

Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmând a dispune admiterea recursului, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Înalta Curte amintește că este obligatoriu pentru instanță ca, în motivarea hotărârii judecătorești, să expună argumentele determinante care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, circumstanțiindu-se obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reține că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o simplă condiție de formă, ci un element fundamental al acesteia și o garanție împotriva arbitrariului.

Or, în cauză, instanța de control constată că maniera deficitară de motivare a încheierii de suspendare face imposibilă verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale sus evocate, instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv existența ori inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Acest caz de suspendare facultativă a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept ce influențează soluția în cauza supusă suspendării, dezlegarea dată în acel dosar putând fi invocată cu autoritate de lucru judecat.

În cauză, Curtea de Apel Cluj, deși reține existența dosarului nr. x/2022 și a dosarului disjuns din acesta, nr. 400/100/2024, nu menționează ce obiect au aceste dosare, ce drept formează obiectul judecății în aceste dosare și nu argumentează, în niciun fel, în ce măsură, existența sau inexistența acestui drept, condiționează în vreun fel soluționarea cererii de recurs.

În concret, deși în considerentele încheierii recurate se reține că în dosarul nr. x/2024 s-a formulat o cerere de lămurire ce vizează care sunt bunurile obiect al închirierii, care este cuantumul chiriei, care este intervalul de timp pentru care s-a dispus închirierea și faptul că aceste aspecte reprezintă puncte de divergență între părți în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că instanța nu a prezentat argumentele/raționamentul în baza căruia să expună modul în care soluționarea recursului ar depinde de soluția ce s-ar da în dosarul nr. x/2024.

Astfel cum reiese din chiar conținutul textului de lege, articolul 413 din C. proc. civ. instituie suspendarea facultativă sau judecătorească, ceea ce înseamnă că instanța de judecată este cea chemată să decidă asupra oportunității măsurii suspendării în vederea asigurării unei bune administrări a justiției. Aceasta constituie un instrument util, pentru a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

De altfel, se constată că, în considerentele încheierii pronunțate de Curtea de Apel Cluj nu se regăsește o minimă analiză asupra efectelor pe care o eventuală soluție dată în dosarul nr. x/2024 ar avea-o în privința soluției pronunțate în litigiul dedus judecății.

Aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, presupune nu numai îndeplinirea condițiilor procedurale prevăzute de textul legal, pentru a dispune suspendarea cauzei, ci și analizarea oportunității măsurii suspendării, prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei, naturii și finalității procedurii, stadiului procesual în care se află cele două pricini.

În aprecierea oportunității suspendării, judecătorul are de analizat, pe lângă condiția legăturii de cauzalitate dintre cele două dosare, și impactul pe care suspendarea judecății îl are asupra principiului celerității, a dreptului la un proces echitabil și a siguranței raporturilor juridice. Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil în vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța fiind datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

Verificând încheierea ce face obiectul judecății și din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că nici această oportunitate nu a fost analizată de Curtea de Apel Cluj, aceasta neprezentând argumentele pentru care a apreciat implicit că măsura suspendării judecății litigiului pendinte ar fi oportună.

Or, raportat la considerentele încheierii recurate, se constată că motivarea acesteia nu permite urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la soluția suspendării judecății și nu dovedește că, în cauză, Curtea de Apel Cluj a analizat, în mod efectiv, condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Modul lapidar de motivare a soluției de suspendare a judecății nu permite nici exercitarea controlului judiciar din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluției pronunțate.

Astfel, din perspectiva celor expuse, se constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu se circumscrie exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât, în cauza de față, considerentele încheierii pronunțate la 4 martie 2024 nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția de suspendare a judecății litigiului, ceea ce determină și imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea încheierii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, Curtea de Apel Cluj urmând a analiza cererea de suspendare și din perspectiva condiției de oportunitate, raportat la datele concrete ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții S., W., U., T., R., V., C., G. - moștenitor legal al lui BB., H. - moștenitor legal al lui BB., H., M., Q., N., L., A. - moștenitor legal al lui B., E. - moștenitor legal al lui B., P., I. Jr., D., J., O., F. și K. împotriva încheierii din 4 martie 2024 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.