ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3736/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. La data de 26.02.2018, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 727 din 3 iulie 2018 a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii prin care a solicitat

- anularea Hotărârii nr. 276/26.08.2008 emisă de Comisia Județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 9/1998 prin care a fost admisă cererea nr. x/2003 a pârâtei B. privind plata de despăgubiri în cuantum de 778.708 RON pentru bunurile defuncților C. și D., cu restabilirea situației anterioare.

- obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 9/1998 la aprobarea cererii sale și la plata sumei de 778.708 RON, cu titlu de despăgubiri pentru bunurile bunicilor săi materni, C. și E., deportați din Comunele Bulboaca și F., raionul Anenii Noi, Basarabia, prin emiterea unei decizii în acest sens.

1.2. Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2019, Curtea a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei B..

La termenul din 17.10.2019, cauza a fost repusă pe rol pentru citarea moștenitorilor legali ai pârâtei B., G. și H., indicați de către recurentă.

Prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2020, Curtea a suspendat cauza, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei, reținând că persoanele indicate ca moștenitori au precizat că înțeleg să rămână străini de succesiune.

La data de 26.02.2021, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a solicitat introducerea în cauză a Unității Administrativ-Teritoriale Comuna Săveni, județul Ialomița, unde a avut ultimul domiciliu pârâta, considerând că ar fi o succesiune vacantă. În subsidiar, a solicitat numirea unui curator.

Prin încheierea de ședință din 17 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei B..

Împotriva acestei încheieri, recurenta A. a formulat recurs, solicitând desființarea încheierii recurate și repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării recursului.

În susținerea recursului, recurenta a prezentat situația de fapt, considerând că a făcut toate demersurile pentru identificarea moștenitorilor defunctei pârâte, copiii acesteia declarând că nu acceptă succesiunea, iar alte persoane cu vocație succesorală nu există.

3.1. Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus note scrise, prin care a solicitat a se constata nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că acesta nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a încheierii atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de procedura civilă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei A. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta s-a limitat la a expune situația de fapt și la a prezenta demersurile efectuate în cursul judecății cererii de recurs, fără, însă, a invoca niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la soluția instanței, de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, și nici nu a combătut în niciun fel considerentele instanței, care a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 58 și art. 1136 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile, în sensul invocării unuia dintre cazurile prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegațiile sale nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii ce face obiectul căii de atac.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 martie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.