ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.11.2023, sub nr. x/2023, A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Ministerul Finanțelor - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 1490/28.04.2023 emisă de către MF – DGSC, prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva actelor administrativ-fiscale emise de către AJFP Hunedoara; anularea Deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022; anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. x_418/15.09.2022 în ceea ce privește baza impozabilă stabilită suplimentar de organele de inspecție fiscală în cuantum de 3.935.065 RON, reprezentând diminuarea pierderii fiscale înregistrate de Societate cu privire la impozitul pe profit aferent perioadei 13.04.2017 – 31.12.2020, ca urmare a ajustării dosarului prețurilor de transfer întocmit de reclamantă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 400/24.04.2024, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Ministerul Finanțelor – Direcția de soluționare a Contestațiilor, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin acțiunea pendinte se contestă Decizia privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale a cărei valoare patrimonială vizează diminuarea pierderii fiscale în sumă de 3.935.065 RON.

A mai reținut Tribunalul Timiș că, deși este adevărat că decizia privind modificarea bazei de impozitare nu stabilește un debit reprezentat de taxe, impozite și contribuții fiscale efectiv, este dedusă judecății solicitarea privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de diminuare a unei pierderi fiscale, astfel că nu se poate reține că obiectul cererii nu privește un act administrativ care vizează taxe sau impozite, actul administrativ fiscal fiind emis tocmai în domeniul taxelor și impozitelor. Instanța a reținut că formularea legiuitorului nu este aceea referitoare la litigii prin care se stabilesc taxe sau impozite, ci litigii ce privesc taxe și impozite, incluzând în această categorie și litigiile de acest tip în care, deși nu se contestă efectiv o obligație fiscală, se contestă o valoare fiscală stabilită în raport de care urmează a fi stabilite obligații fiscale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 601 din data de 25 septembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Ministerul Finanțelor - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza spre soluționarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022 a fost stabilită baza impozabilă suplimentară în cuantum de 3.935.065 RON, reprezentând diminuarea pierderii fiscale înregistrate de Societate cu privire la impozitul pe profit aferent perioadei 13.04.2017 – 31.12.2020.

După cum se poate observa, prin decizia de impunere menționată nu a fost stabilit și impozitul pe profit aferent sumei de 3.935.065 RON, cu care a fost majorată baza impozabilă, însă aplicând procentul de 16% reglementat de art. 17 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ar rezulta că eventualul debit fiscal aferent bazei impozabile majorate s-ar situa sub pragul valoric de 3.000.000 RON, reglementat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 (aproximativ 600.000 RON).

Or, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la pragul valoric al taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, cu accesoriile acestora, iar nu la masa impozabilă care a stat la baza calculului debitelor fiscale (Litigiile privind actele administrative... care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, ...). Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze competența de soluționare a cauzelor cu obiect fiscal în funcție de masa impozabilă, iar nu de debitul fiscal aferent, ar fi procedat în consecință. Însă, din modul clar de redactare a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă contrariu, criteriul valoric raportându-se la cuantumul debitului fiscal, iar nu la cuantumul masei impozabile.

Întrucât eventualele debite fiscale se situează sub pragul de 3.000.000 de RON reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în speța de față competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta a contestat Decizia nr. 1490/28.04.2023, prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva Deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022 fiind criticată modificarea bazei impozabile cu suma de 3.935.065 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

În litigiul de față s-a contestat în mod exclusiv Decizia de modificare a bazei de impunere, emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Hunedoara, ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. x_418/15.09.2022 prin care s-a stabilit în sarcina societății reclamante bază impozabilă suplimentară (diminuarea pierderii fiscale) în sumă de 3.935.065 RON. În cuprinsul actelor administrativ-fiscale care formează obiectul litigiului nu a fost stabilit niciun debit fiscal în sarcina părții reclamante, actul prin care ar fi stabilită obligația fiscală fiind o eventuală decizia de impunere, care însă nu face obiectul litigiului dedus judecății.

Curtea reține că legiuitorul a avut în vedere prin dispozițiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât cuantumul sumei cu care s-a modificat baza de impunere și care ar atrage consecința stabilirii unui impozit pe profit suplimentar nu are relevanță pentru determinarea competenței, întrucât pragul valoric are în vedere numai sumele încadrate în noțiunile de taxe și impozite, contribuții sau datorii vamale.

Așadar, în aplicarea criteriului valoric, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, se are în vedere strict cuantumul impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Modificarea bazei impozabile nu ar putea fi folosită drept reper pentru stabilirea competenței instanței pe baza criteriului valoric, întrucât cuantumul sumei cu care s-a modificat baza de impunere, și care ar atrage consecința stabilirii unui impozit pe profit suplimentar, nu are relevanță pentru determinarea competenței, deoarece pragul valoric are în vedere numai sumele încadrate în noțiunile de taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori modificarea bazei/diminuarea pierderii fiscale nu poate fi asimilată niciuneia dintre aceste categorii, deși este o măsură administrativ-fiscală.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că nu se poate determina competența materială în funcție de suma cu care s-a diminuat pierderea fiscală înregistrată de reclamantă, deoarece această sumă nu reprezintă o creanță fiscală.

Or, în mod logic și evident, având în vedere cuantumul bazei de impozitare, impozitul/taxa aferentă nu ar putea depăși pragul valoric de 3.000.000 RON, pentru a atrage competența materială a curții de apel.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș – secția contencios administrativ și fiscal, în a cărui circumscripție se află sediul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin D.G.R.F.P. Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Timiș – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 noiembrie 2024.