ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 27.11.2023, reclamantul A. a chemat în judecată Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița, solicitând constatarea și declararea nulității absolute a încheierii din data de 8 noiembrie 2023 în dosarul x/2023 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece, cu toate că s-a reținut că motivul de recuzare al doamnelor judecător B., C. și D. este acela de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., i s-a impus să plătească o taxă de timbru de 100 de RON, pentru soluționarea cererii de recuzare a acestora.

Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 4 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A..

Prin rezoluția din data de 16 ianuarie 2024, Curtea a pus în vedere reclamantului ca în termen de 5 zile de la primirea comunicării să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea nulității.

Prin încheierea din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Împotriva încheierii din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 22 din Legea nr. 544/2001 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate și susținând că în mod greșit Curtea de Apel Ploiești a apreciat că datorează taxă judiciară de timbru.

Intimatul-pârât Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil; de asemenea, a solicitat și amendarea recurentului-reclamant în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Recurentul – reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

De asemenea, a depus la dosar o cerere prin care solicită aplicarea sancțiunii absolute a cadrului procesual începând cu dosarul de primă instanță nr. 4284/120/2019 al Tribunalului Dâmbovița și continuând cu cadrul procesual al dosarelor ulterioare, motivat de faptul că nu a fost citat în calitate de pârât conducătorul autorității publice Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată ca fiind nefondată excepția nulității absolute a cadrului procesual, invocată de recurent, aceasta urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că reclamantul a stabilit cadrul procesual, potrivit dispozițiilor art. 9 din C. proc. civ., indicând în cererea de chemare în judecată pârâtul, acesta fiind citat în consecință.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de către intimatul – pârât Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost promovată împotriva încheierii din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată, ca nelegal timbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ.: "dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termen, prin încheiere dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării", iar potrivit art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 194 – 197 C. proc. civ., "(...) se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."

Rezultă, așadar, că împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată reclamantul nu are deschisă calea de atac a recursului, acesta având posibilitatea de a formula doar cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile legale sus citate, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității absolute a cadrului procesual, invocată de recurent, ca nefondată.

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 noiembrie 2024.