ÎCCJ, Decizia nr. 106/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 550 din data de 07.07.2022, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 550 din data de 07.07.2022 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 170 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat cauza în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3526 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Recursul

Împotriva acestei ultime decizii, revizuentul A. a formulat recurs, în motivarea căruia a susținut că soluția este rezultatul falsului comis de către completul de judecată, fiind ignorate elementele esențiale ce asigură aflarea adevărului în procesul civil, cum ar fi interesul general și respectarea accesului liber la informații publice.

Apreciază că nu a fost corect calculată amenda datorată statului, penalitățile și despăgubirile datorate recurentului pentru neexecutarea timp de 3 ani și 3 luni a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1158 pronunțată la 25 octombrie 2018 de Tribunalul Dâmbovița.

Recurentul a făcut o amplă prezentare a situației de fapt, respectiv a incidentului din 19 august 2016, în urma căruia ar fi decedat mama sa, B. și a susținut că instanța nu ar fi îndeplinit cu efectivitate scopul justiției, iar judecătorii care au soluționat cauza au săvârșit o veritabilă infracțiune atunci când, în procedura specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 au reținut doar scutirea Statului Român de la plata taxei judiciare de timbru.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia nr. 3526 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Or, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de respingere ca tardivă a căii extraordinare de atac a revizuirii, ci sunt exprimate nemulțumirile recurentului referitoare la alte soluții pronunțate în mai multe dosare în care este parte.

Înalta Curte reamintește că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față, în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Reține instanța și că, prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat sancționarea recurentului cu amendă judiciară, în temeiul art. 187 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că acesta săvârșește un abuz de drept, din cauza numărului mare de dosare în care a fost chemat în judecată.

Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut o condiție suplimentară pentru posibilitatea amendării părții care exercită o acțiune sau o cale de atac vădit netemeinică, și anume exercitarea cu rea-credință a unei astfel de cereri.

Sub aspectul înțelesului noțiunii de "rea-credință" și a sintagmei "vădit netemeinice", Înalta Curte se va raporta la Decizia Curții Constituționale a României nr. 469 din 27 iunie 2017, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., prin care s-a reținut că sintagma "vădit netemeinice" sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaște. Totodată, se arată că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință.

Se mai reține că, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012).

Totodată, făcând trimitere la Decizia Curții Constituționale a României nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, Curtea a mai reținut, referitor la sintagma "rea-credință", că aceasta are semnificația de atitudine incorectă, necinstită.

Concluzionând în sensul că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată, Curtea a statuat în sensul că reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârșește sau omite, în mod conștient, un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută reaua-credință în declararea cererii de recurs, atâta timp cât recurentul nu a făcut altceva decât să uzeze de o cale de atac reglementată de lege, iar intimatul pârât nu a dovedit că ar fi urmărit un alt scop decât acela de a critica hotărârea atacată.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul deciziei atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3526 din 27 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2024.