ÎCCJ, Decizia nr. 105/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 550 din data de 7 iulie 2022, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 550 din data de 7 iulie 2022, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea sau desființarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1032 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 550 din data de 7 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023.

Prin Decizia nr. 170 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat cauza în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 1861 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 358 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Dolj.

În motivare, s-a reținut că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, pe care revizuentul a apreciat-o a fi potrivnică Deciziilor nr. 758/24.05.2021, 1062/20.09.2021, 1049/20.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. x/2019, y/2019/a1, 4284/120/2019/a2.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 11 octombrie 2022, data la care a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 1032, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 550 din data de 07.07.2022 a Tribunalului Dâmbovița, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2022.

Având în vedere că revizuentul a declarat cererea de revizuire la data de 21 noiembrie 2022, conform filei 2 din dosarul cauzei, filă pe care este trecută în mod expres viza de primire a cererii de revizuire, instanța a constatat că revizuirea este tardiv formulată.

Recursul

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, la 9 februarie 2024, prin poștă, revizuentul B. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut nelegalitatea deciziei pronunțate, excepția de tardivitate a fost greșit admisă, pentru că nu sunt incidente prevederile art. 248 alin. (2) și art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Detaliind, recurentul a arătat cele 30 de zile prevăzute de textul de lege au fost calculate greșit, instanța neținând cont că luna februarie a avut doar 28 de zile, iar nu 30; termenul de declarare al căii de atac curgând până la 20 martie 2023.

Recurentul a susținut admisibilitatea cererii de revizuire, pe fond, cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că Decizia nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 este potrivnică Deciziilor nr. 758/24.05.2021, nr. 1062/20.09.2021 și nr. 1049/20.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019/a1 și nr. 4284/120/2019/a2.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă și nu norme de drept material.

În esență, recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar fi curs până la 20 martie 2023, pentru că se socotește pe zile.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susținut că Decizia nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 este potrivnică deciziilor nr. 758/24.05.2021, nr. 1062/20.09.2021 și nr. 1049/20.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019/a1 și nr. 4284/120/2019/a2.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 1032 a Curții de Apel Ploiești, care, fiind pronunțată în recurs, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 1032 este momentul la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și de când care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 11 octombrie 2022 și s-a împlinit la 11 noiembrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Înalta Curte va respinge susținerile recurentului, în sensul că termenul de o lună ar trebui calculat pe zile, întrucât modalitatea de calcul a termenelor este detaliată de art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., anterior citat, care distinge între termenul de 30 de zile și cel de o lună.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 21 noiembrie 2022, conform vizei de primire aplicată pe memoriul, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Or, se reține că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală și anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că a înțeles să dea o interpretare proprie modalității de calcul a termenelor procesuale.

Având în vedere cele arătate mai sus, față de soluția recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susținerile recurentului, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare e atac.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva Deciziei nr. 1861 din 28 septembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2024.