Decizia nr. 4812/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 51/08.02.2023, obligarea pârâtului la analizarea și soluționarea petiției, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 632/2023 din 24 octombrie 2024, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 51/2023 emise de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței anularea acestui act administrativ prin care a fost clasată petiția sa și obligarea intimatului la analizarea și soluționarea petiției, în temeiul O.G. nr. 137/2000. Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a stabilit ca, pentru neindicarea criteriului de discriminare, în mod legal, autoritatea pârâtă a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale petiției, procedând la clasarea ei. În opinia recurentului, prima instanța nu a avut în vedere faptul că, pe de o parte, prin Hotărârea nr 51/2023 emisa de CNCD, s-a dispus clasarea dosarului nu pentru neindicarea criteriului de discriminare, ci pentru lipsa identificării părții-reclamate și ale datelor de identificare ale acesteia, iar pe de altă parte că, niciunul din aceste doua motive nu atrage clasarea petiției în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordinul nr. 144/2008. Așadar, critica pe care întelege să o aducă sentinței atacate, care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o reprezintă faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, incidente în prezenta cauză. Recurentul mai arată că instanța de fond a soluționat cauza fără să analizeze și să aplice în mod corect prevederile Ordinului nr. 144/2008 privind procedura internă de soluționare a petițiilor, și anume art. 11 prin raportare la art. 12, referitoare la conținutul și clasarea petiției. Conform art. 12 din Ordinul nr 144/2008, sunt clasate petițiile anonime și petițiile în care nu se precizează domiciliul sau reședința petentului, ori în speța de față niciunul din cele două cazuri de clasare a petiție nu se confirmă: - reclamantul nu a formulat o petiție anonimă, iar în ceea ce privește domiciliul sau reședința petentului, acestea au fost menționate în mod corect. Astfel, instanța de fond avea de analizat dacă, prin raportare la Art. 11 coroborat cu art. 12 din Ordinul nr 144/2008, motivele pentru care pârâtul a dispus clasarea dosarului, sunt legale. Ori, instanța de fond a analizat aspectele prezentate de CNCD în adresa înaintata în data de 19.09.2022, respectiv îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 11 din Ordinul nr 144/2008 coroborat cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, unde însă nu se face vorbire despre clasarea petiției. Nicăieri în textele menționate nu se precizează că pentru neidentificarea părții reclamate cu nume, prenume, domiciliu și pentru neindicarea criteriului de discriminare, petiția urmează a fi clasată. De asemenea, nici în Adresa transmisă de CNCD pentru completarea petiției nu s-a făcut mențiunea că petiția urmează a fi clasată, în cazul în care nu va răspunde la cele solicitate în termenul de 20 de zile. Normele interne ale CNCD nu sunt cunoscute de persoanele vătămate, cu toate că acestea trebuie să vină în sprijinul lor. Scopul principal al instituției este combaterea discriminării. Acest lucru trebuie făcut prin cercetarea faptelor reclamate. În această situație, prin procedee interne - stabilite de conducerea CNCD - se iau decizii care aduc atingere unor drepturi fundamentale ale cetățeanului. Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod greșit că hotărârea nr. 51/2023 emisă de pârât, este legală, raportându-se doar la art. 11 din Ordinul 144/2008, și fără să verifice dacă lipsa acestor mențiuni pe care trebuie să le conțină petiția, pot conduce, conform legii, la clasarea ei. Autoritatea pârâtă putea clasa petiția doar pentru motivele prevăzute la Art. 12 din ordinul sus menționat, împrejurare neanalizată de instanță. Aceeași este situația și cu cel de-al doilea motiv analizat de instanță, și anume, neindicarea criteriului de discriminare, instanța apreciind în mod eronat că, în conformitate cu Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, avea obligația de a preciza în mod explicit criteriul de discriminare pentru ca petiția să nu fie clasată. Nu se menționează nicăieri în lege că neindicarea acestui criteriu, se sancționează cu clasarea petiție, după cum nici în Hotărârea nr. 51/2023 emisă de CNCD nu s-a menționat că acesta este motivul de clasare, chiar dacă pârâtul prin adresa comunicată a solicitat completarea cererii și sub acest aspect. În subsidiar, chiar și dacă ar accepta că neindicarea explicită a criteriului de discriminare ar justifica măsura de clasare a petiției, recurentul precizează că a indicat temeiurile legale ale faptei de discriminare, astfel cum a înțeles-o, și anume art. 2 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000. De asemenea, din descrierea faptelor prezentate în petiție, rezultă în mod evident discriminarea la care a fost supus, întrucât agentul de poliție a avut un comportament agresiv verbal și ostil față de el, în timp ce față de cealaltă persoană implicată în eveniment, a avut un comportament foarte amabil și prietenos, deși reclamantul era victima, iar el agresorul, încălcându-i astfel dreptul la demnitate. Reclamantul susține că s-a simțit discriminat, prin încălcarea dreptului la demnitate, comportamentul agentului de poliție fiind vizibil favorabil față de vecinul de stradă de la nr 29, trebuind să se bucure de aceleași drepturi de imagine ca și el. Toți cetățenii României sunt egali unii în fața celorlalți, cu atât mai mult în fața organelor legii, care ar trebui să respecte normele și să nu facă discriminare între cetățenii aceluiași stat, prin încălcarea demnității, acestea fiind elemente care țin de esența individului și de apartenența sa la un stat. În concluzie, și în situația în care nu ar fi indicat criteriul de discriminare, acesta nu este un motiv de clasare a petiției, astfel cum eronat a apreciat instanța de fond, iar pe de altă parte, autoritatea pârâtă, avea datoria ca din descrierea faptelor prezentate, să analizeze și să încadreze din punct de vedere juridic situația prezentată. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 51/08.02.2023, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât clasarea petiției formulată de reclamantul A., înregistrată sub nr. x/17.08.2022, pentru neîndeplinirea în cauză a condițiilor legale cerute pentru redactarea unei petiții privind acte sau fapte de discriminare. Pentru a adopta această hotărâre, Consiliul a reținut, în esență, că prin adresa înregistrată sub nr. x/19.09.2021, i s-a solicitat petentului să identifice partea reclamată cu nume, prenume domiciliu sau adresă de corespondență, precum și identificarea criteriului de discriminare, însă acesta nu a răspuns solicitării; prin urmare, Colegiul director a luat act de faptul că petentul nu a dat curs solicitării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de a formula o petiție care să respecte condițiile prevăzute expres de art. 11, alin. (1) din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor. Analizând legalitatea măsurii dispuse de autoritatea pârâtă prin hotărârea contestată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care Înalta Curte o va casa cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Astfel, Înalta Curte reține că prin adresa nr. x/19.09.2021, CNCD a solicitat recurentului-reclamant să identifice partea reclamată cu nume, prenume domiciliu sau adresă de corespondență și identificarea criteriului de discriminare. Contrar susținerilor pârâtului potrivit cărora nu s-a răspuns acestei solicitări, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a indicat numele și locul de muncă al acestuia, ca reprezentant al Politiei Române, respectiv, numitul B.. Totodată, petiția a fost însoțită și de ordonanța de clasare din data de 09.02.2022, în cuprinsul căreia, la fila x, se menționează că "în urma verificărilor efectuate în cauză a fost identificat lucrătorul de poliție la care numitul A. face referire în cuprinsul plângerii penale, în persoana numitului B., agent de politie în cadrul secției 1 Politie Rurala Timișoara-Postul de Poliție Giarmata". În ceea ce privește criteriul de discriminare, Înalta Curte constată că din descrierea faptelor prezentate în petiție, rezultă în mod evident discriminarea la care recurentul-reclamant a fost supus, întrucât agentul de politie a avut un comportament agresiv verbal și ostil în privința sa, în timp ce față de cealaltă persoană implicată în eveniment, a avut un comportament foarte amabil și prietenos, deși acesta era victima, iar celălalt, agresorul. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Astfel fiind, cum recurentul-reclamant nu a indicat acest criteriu, în mod nelegal, autoritatea pârâtă a constatat că, în privința petiției acestuia, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, procedând la clasarea ei. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa și va admite acțiunea reclamantului cu consecința anulării Hotărârii nr. 51/08.02.2023 emisă de pârât și cu obligarea acestuia la analizarea și soluționarea petiției formulate. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea, va anula Hotărârea nr. 51/08.02.2023 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și va obligă autoritatea la analizarea și soluționarea petiției formulate de reclamant. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs.