ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a solicitat anularea Hotărârii nr. 648 din 02 octombrie 2019, emisă de pârât, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 52 din 06 martie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes invocate de către pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 52 din 06 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat că un prim motiv de recurs rezidă din modalitatea în care instanța s-a raportat la hotărârea contestată. Astfel, acesta a considerat că prima instanță i-a creat o situație mai grea decât cea din însuși actul contestat, în sensul în care CNCD nu reține că afirmațiile ar fi fost de natură să creeze o discriminare, iar Curtea de Apel apreciază că afirmațiile sunt de natură a incita la discriminare. În condițiile în care organul emitent reține că reclamantul nu a făcut nimic de natură a fi discriminatoriu sau care să încalce dreptul la demnitate, instanța de judecată în mod greșit reține o altă stare de fapt și se raportează la o situație inexistentă atunci când pronunță soluția.

Un al doilea motiv de recurs, îl reprezintă modalitatea de soluționare a excepției invocate în fața organului administrativ, respectiv lipsa calității procesuale pasive fată de reclamația formulată la CNCD și lipsa calității de subiect activ al vreunei acțiuni de discriminare în persoana reclamantului. Astfel, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a apreciat, în mod eronat, prin raportare la împrejurarea că afirmația ar fi de natură să incite la discriminare, că acesta justifică calitate procesuală în procedura desfășurată în fața Consiliului. Or, asa cum a indicat anterior afirmațiile nu incită la discriminare și nici la încălcarea demnității, situație față de care hotărârea este nelegală prin prisma faptului că se raportează la o altă stare de fapt decât cea reținută de CNCD în cuprinsul actului contestat.

Recurentul-reclamant a reiterat faptul că nu a deținut vreo calitate oficială sau de reprezentant în cadrul B., nici la data desfășurării partidei de fotbal indicate în sesizare, 24 aprilie 2018 și nici după această dată, nu este membru în Consiliul director al asociației, nu este numit în nicio funcție în club și nu are niciun contract individual de muncă încheiat cu asociația, cei care au formulat sesizarea fiind în eroare cu privire la calitatea de reprezentant al B..

În acest sens, a apreciat că trebuie avute în vedere înscrisurile depuse în fața instanței de fond din care rezultă fără echivoc că nu a deținut nicio calitate oficială în cadrul B. și nu avea calitatea de reprezentant al B. la data de 23 aprilie 2018 data organizării competiției sportive.

Totodată, recurentul-reclamant a învederat că soluția adoptată de CNCD în sensul respingerii exepției lipsei calității sale procesuale pasive, care are la bază apariția pe site-ul Web al clubului a unui articol de presă, este eronată în condițiile în care acesta este un articol apărut în presă arădeană. Este cunoscut faptul că este o persoană cu strânse legături cu sportul arădean, iar împrejurarea că B. a preluat declarația acestuia și a publicat-o pe site-ul web nu poate echivala cu aceea că aceasta ar fi poziția clubului organizator. Chiar dacă clubul și-ar fi însușit declarația de presă și ar fi fost în asentimentul său în ceea ce privește susținerile, aceasta nu poate conduce la ideea că declarația sa ar fi fost făcută în calitate de reprezentat al clubului organizator al partidei de fotbal, iar în acest sens face trimitere și la dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că împotriva B. și a lui A. s-a formulat o sesizare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminării referitor la interzicerea accesului suporterilor echipei de fotbal C. la meciul B. - C. din 24 aprilie 2018, ora 17:00.

În ceea ce îl privește pe A., în cuprinsul sesizării se menționează că acesta a apărut public în mass media după meci cu următoarea declarație:

"dacă nu veneau organizat, în tricouri violete, ci erau îmbrăcați obișnuit si intrau separat, cum mai mergeam și noi arădenii la meciuri în tribunele arenei D., chiar și cu familiile, intrau pe baza biletului ca și orice alt spectator. Dar, repet, puteam permite accesul lor fără însemnele unui club rival și organizat într-un grup, o galerie ce necesită măsuri speciale de pază și protecție".

Prin Hotărârea nr. 648/02.10.2019, emisă în dosarul nr. x/2019, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pentru A.. A stabilit că interzicerea accesului la competiția de fotbal B. și C. din data de 24.04.2018, ora 17:00, pentru spectatorii echipei timișorene care dețineau bilete reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 14 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. A aplicat contravențională în sumă de 2000 RON față de B., prin reprezentant legal, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Reclamantul A. a solicitat anularea acestei hotărâri, apreciind că în mod eronat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a reținut lipsa sa de calitate procesuală pasivă în cauză.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că se justifică calitate procesuală a reclamantului A. în procedura desfășurată în fața Consiliului și ca atare, în mod corect s-a dat curs analizei conținutului declarației acestuia, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În ceea ce privește modul în care s-a raportat prima instanță la situația de fapt, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se află în eroare, în condițiile în care din considerentele sentinței recurate nu reiese că instanța de fond ar fi reținut că afirmațiile acestuia ar fi fost de natură să creeze o discriminare și sunt de natură a incita la discriminare. Prima instanță a reținut în mod corect doar că organul administrativ a justificat calitatea procesuală pasivă a recurentului-reclamant în contextul analizării conținutului declarațiilor sale din perspectiva posibilității ca aceste declarații să fie încadrate în prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, adică dacă acestea incită la discriminare ori dacă sunt de natura a încălca dreptul la demnitate.

Criticile privind modalitatea de soluționare a excepției invocate în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sunt, de asemenea, nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de recurs are în vedere că analiza declarațiilor făcute de acesta în presa locală, din perspectiva posibilității ca acestea să fie încadrate în prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, se impunea a fi efectuată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în condițiile în care plângerea cu care acesta a fost sesizat îl viza în mod expres și pe reclamantul A., precum și declarația acestuia .

Având în vedere dispozițiile art. 19 alin. (2), "Consiliul își exercită competențele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu", raportat la art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000, "În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii: investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare", Înalta Curte reține că CNCD avea competența legală și obligația de a extinde cercetarea faptelor de discriminare la toate persoanele a căror responsabilitate rezulta în mod explicit din analiza conținutului plângerii care constituie actul de sesizare primară. Astfel că, din această perspectivă, recurentul-reclamant justifică legitimare procesuală pasivă, inclusiv prin raportare la prevederile art. 32 din C. proc. civ., fiind lipsită de relevanță lipsa deținerii unei calități oficiale sau a unei calități de reprezentant al clubului care a interzis accesul la competiția de fotbal.

Totodată, așa cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului, atribuția declarației de a fi discriminatoare ori ofensatoare nu este dată de apartenența recurentului-reclamant la structura de conducere a clubului, ci strict de conținutul intern al declarației, de sensul acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 52 din 06 martie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 octombrie 2022.