Decizia nr. 2496/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 332/2020 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 20.02.2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 926/11.12.2019 în dosarul nr. x/04.09.2018 a pârâtului, apreciind-o ca fiind nejustă, netemeinică, nefondată și nelegală. Prin sentința civilă nr. 6518/14.07.2020 Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Timișoara. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 332 din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării. 1.

Căile de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 332 din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au formulat recursuri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 1.3.1. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat următoarele aspecte: nelegalitatea pentru lipsa de procedură, care constă în refuzul primei instanțe de a-i comunica întâmpinarea depusă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; nerespectarea prezumției de nevinovăție prin lipsa efectuării cercetărilor de investigare conform art. 20 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; nepronunțarea instanței asupra excepțiilor invocate privind nesoluționarea petiției de către CNCD în termenul legal de 90 de zile. 1.3.2. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă B. a invocat nelegalitatea pentru lipsa de procedură, care constă în refuzul primei instanțe de a-i comunica întâmpinarea depusă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Totodată, a arătat faptul la termenul din 18.11.2020 nu a fost prezentă la dezbateri, nu a solicitat judecarea în lipsă și nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat, motive pentru care a apreciat că nu i s-a acordat dreptul legal de a se apăra și a-și susține prezumția de nevinovăție la toate acuzațiile și susținerile părților, inclusiv la ale instanței de judecată care a reținut că: "reclamanții - cei care au sesizat instanța - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.". În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că nu îi aparțin aceste susțineri și că nu a mandatat nicio persoană să o susțină, că nu a solicitat judecarea în lipsă, ținând neapărat să fie prezentă la dezbateri, iar intanța era obligată să acorde un nou termen în acest sens. A considerat că nu a avut parte de un proces echitabil, cu respectarea tuturor procedurilor legale: citare, comunicare înscrisuri, audiere, reprezentare la instanța de judecată, etc. A mai invocat: tardivitatea soluționării petiției de către CNCD - faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate privind nesoluționarea petiției de către CNCD în termenul legal de 90 de zile; capacitatea pasivă a sa - întrebându-se pentru ce a fost sancționată de CNCD atât timp cât nu a avut nicio implicare, nu a scris nimic despre numitul C. și în ce constă discriminarea de care este acuzată și pentru care a fost sancționată contravențional; lipsa de procedură și prezumția de nevinovăție prin neefectuarea cercetărilor de investigare conform art. 20 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 4 martie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanți sunt fondate, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenții-reclamanți A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea hotărârii nr. 926/11.12.2019 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. x/04.09.2018. Prin hotărârea nr. 926/11.12.2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a dispus sancționarea recurenților-reclamanților cu amendă în cuantum de 1000 RON, pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Instanța de fond, constatând că raportul juridic dedus judecății impune și prezența numitului C. (cel care a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a avut calitate procesuală activă în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale derulate în fața Consiliului), precum și faptul că niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și a respins cererea fără a intra în cercetarea fondului. Înalta Curte, în raport de criticile formulate, constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Recurenta-reclamantă B. a invocat faptul că la termenul din 18.11.2020 nu a fost prezentă la dezbateri, nu a solicitat judecarea în lipsă și nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat, motive pentru care a apreciat că nu i s-a acordat dreptul legal de a se apăra și a-și susține prezumția de nevinovăție la toate acuzațiile și susținerile părților, inclusiv la cele ale instanței de judecată care a reținut că: "reclamanții - cei care au sesizat instanța - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.". A arătat că nu îi aparțin aceste susțineri, considerând că nu a avut parte de un proces echitabil, cu respectarea tuturor procedurilor legale: citare, comunicare înscrisuri, audiere, reprezentare la instanța de judecată, etc. Observă instanța de control judiciar că, atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise formulate în fața primei instanțe, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanței oportunitatea examinării acțiunii judecătorești, circumscris stabilirii cadrului procesual pasiv din prisma dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., precizând faptul că instituția nu solicită introducerea în cauză a petentului C., ci doar argumentează necesitatea respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată. Deși, în considerente, instanța de fond a reținut că "reclamanții - cei care au sesizat instanța - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.", Înalta Curte găsește fondate criticile recurentei-reclamante B. în sensul că aceste susțineri nu îi aparțin, întrucât nu a fost prezentă la dezbateri și nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat. În plus, din actele dosarului de fond, nu reiese că ar fi fost comunicate recurenților-reclamanți nici întâmpinarea și nici concluziile scrise formulate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind evident, în această situație, că recurenta-reclamantă B., care nu a fost prezentă la termenul de judecată din 18.11.2020, nu a avut cunoștiință de invocarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și nu a putut formula apărări cu privire la acest aspect. Așadar, prima instanță a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a petentului C. la termenul din 18.11.2020, la acest termen fiind prezent doar reclamantul A. care a precizat că nu dorește introducerea acestuia în cauză, întrucât diferendele avute în trecut au încetat. Procedând în acest mod, instanța de fond i-a încălcat recurentei-reclamante B. dreptul la apărare și la un proces echitabil, cauzându-i o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea celorlalte critici care privesc fondul raportului juridic dedus judecății, invocate de recurenții-reclamanți, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. 2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile formulate de reclamanți, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,