ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4779/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația astrocitom; - în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparență decizionalâ pe site-ul wvnv.ms.ro la data de 04.09.2018. La data de 05.09.2023, pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilitătii acțiunii, excepția lipsei plângerii prealabile, excepția prematurității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. La data de 13.09.2023, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prematur formulată și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 15.09.2023, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. La data de 14.09.2023, pârâta Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 32 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele: - s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca inadmisibil; - s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 32 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că în mod eronat s-a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților. A arătat că, anterior promovării acțiunii, reclamanta s-a adresat cu cerere pârâților, solicitând în principal obligarea pârâtilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul Bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația astrocitom; în subsidiar, obligarea MS la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului publicat în transparență decizională pe site-ul www.ro la data de 04.09.2018.

Apărările formulate în recurs Intimații-pârâți Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății, au formulat întâmpinări, acesta din urmă invocând excepția nulității recursului. Pe fond, au solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările fomulate prin întâmpinare și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele: Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația astrocitom; - în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018. Prin sentința recurată, s-au hotărât următoarele: s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca inadmisibil; s-a respins capătul de cerere subsidiar formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiat; s-a admis excepția prematurității invocată de pârâtul Guvernul României și s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prematur; s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiate; s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiat. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În primul rând, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a înțeles să critice prin prezentul recurs soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii, susținând că, în mod eronat s-a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților. Analizând recursul formulat în aceste limite, instanța de control judiciar va constata nulitatea acestuia. Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta nu evidențiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivul de casare antereferit, chiar dacă aceastea au fost invocate expres. Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. Astfel, se constată că prima instanță a reținut, în esență, următoarele: "Cu privire la excepția inadmisibilității capătului principal de cerere invocată de pârâtul Ministerul Sănătății instanța reține că din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat direct instanței, la data de 21.07.2023, cu cererea având ca obiect obligarea pârâților (Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România) la includerea în lista cuprinzând denumirile corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază d eprescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația terapeutică "astrocitom". Or, reclamanta A. nu se află însă într-o atare situație, căci nu a formulat vreo cerere către pârâtul Ministerul Sănătății, anterior sesizării instanței, care să fi fost soluționată printr-un refuz pretins nejustificat ori care să nu fi fost soluționată în termenul legal. Așadar, nu s-ar putea considera că aceasta acționează împotriva unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În egală măsură, nu se poate reține existența unui refuz al autorității publice, al cărui caracter, eventual, nejustificat să fie supus cenzurii instanței de contencios administrativ." Așadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurentă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, prin argumentele invocate prin memoriul de recurs, susținând doar că s-a adresat cu cereri către autoritățile pârâte, prin care a formulat aceleași solicitări ca și prin acțiunea introductivă de instanță, atașând, la cererea de recurs, copii a cererii și ale confirmărilor de primire a acesteia, înscrisuri pe care nu a înțeles să le depună în dosarul de fond și să formuleze vreun punct de vedere/răspuns la întâmpinare cu privire la această excepție, în condițiile în care excepția inadmisibilității a fost invocată de pârâtul Ministerul Sănătății prin întâmpinarea care i-a fost comunicată reclamantei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă, aceasta urmărind în realitate, o rejudecare de către instanța de recurs a excepției inadmisibilității acțiunii prin prisma probelor depuse direct în dosarul de recurs, încercând astfel o efectuare a unei aprecieri a probelor de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia soluției recurate, aspect care nu constituie, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate. Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa. În concluzie, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.