ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.11.2021, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația GLIOBLASTOM, - în subsidiar a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 766 din 12 aprilie 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepția lipsei de interes a cereri de chemare în judecată, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prematurității cererii. Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., acesta solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, pe capătul principal, recurentul a expus procedura evaluării "din oficiu" a medicamentelor în condițiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 și a apreciat că A.N.M.D.M.R. avea posibilitatea legală, dar nu a făcut-o, de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru extinderea indicațiilor terapeutice și pentru tumori gliale, respectiv Glioblastom. Pe capătul subsidiar, recurentul a arătat că este eronată aprecierea potrivit căreia Ministerul Sănătății nu poate fi obligat să adopte un proiect de ordin pe care l-a elaborat și l-a publicat în transparență decizională, pe motiv că are o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată. De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond nu a ținut cont de practica judiciară în materie, reprezentată, cu titlu exemplificativ, de decizia Î.C.C.J. nr. 6882/2020, sentințele Curții de Apel București nr. 168/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 169/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 314/25.05.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 906/1.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentința Curții de Apel Brașov nr. 79/22.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentințele Curții de Apel Alba Iulia nr. 111/6.10.2020 (dosar nr. x/2020), nr. 112/6.10.2020 (dosar nr. x/2020) ș. a.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României au depus întâmpinare, acesta din urmă invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare, ca urmare a neîncadrării susținerilor recurentului în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul Guvernul României, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind, așadar, învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. În speță, cazul de casare invocat de reclamant în susținerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. De asemenea, recurentul-reclamant s-a limitat la a indica practica judiciară apreciată ca având relevanță în cauză, fără a formula critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate. Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate, fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului. Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de normele C. proc. civ. și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Guvernul României și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,