ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4777/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 13.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului la comunicarea răspunsului complet la adresa din 15.02.2023 în cel mult 10 (zece) zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a acțiunii; obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 100 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 693/2023/CA din 2 noiembrie 2023, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Iași.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 23 din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 23 din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a apreciat că acțiunea era întemeiată si a solicitat admiterea recursului. A arătat că, în fapt, a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea răspunsului complet la adresa din 15.02.2023 în cel mult 10 (zece) zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a acțiunii; obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 100 RON si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate. In acest sens, a învederat că, prin adresa x din 15.02.2023, a solicitat din partea pârâtului răspunsuri concrete în legătură cu o problema distinctă ivită în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Iași, unde cercetările disciplinare se desfășoară într-un mod suspect, discretionar si discriminatoriu, în functie de calitatea angajaților cercetați si eventualele relații de rudenie sau prietenie ale acestora cu membrii conducerii. Astfel, nu fondul problemei îl supune controlului instanței, ci modalitatea în care pârâtul a înteles să trateze problema adusa in vedere si sa răspundă adresei sus menționate, respectiv fără a da un răspuns efectiv, ci transmițând cererea spre soluționare Inspectoratului General al Politiei de Frontieră. Or, dacă dorea un răspuns din partea acestora, s-ar fi adresat direct dumnealor. Fondul problemei are totuși relevanță vis-a-vis de faptul că a înțeles să se adreseze instituției superioare, întrucât faptul că la nivel de unitate conducerea aplica angajaților un tratament discriminatoriu, nu poate fi sesizat tocmai respectivei conduceri. Singura modalitate de a soluționa astfel de probleme este de a se adresa forurilor superioare. Mai mult decât atât, asa cum a arătat si a detaliat la fond, problemele reclamate constituie ilegalități, nefiind simple aspecte administrative care sa fie "pasate" spre rezolvare către IGPF. De aceea a solicitat un răspuns ferm si concret din partea MAI, care este instituția cu atribuții superioare de control. In plus, anexează adresa x/2023 către IGPF, în care reclama si acestora situația agentului A. si, vis-a-vis de lipsa răspunsului IGPF, a formulat o acțiune înregistrată cu nr. x/2023. Prin urmare, recurentul a considerat că a depășit acest grad de jurisdicție si nu mai avea cui se adresa decât pârâtului MAI, motiv pentru care raționamentul instanței de fond este greșit, așa cum este și interpretarea dispozițiilor legale aplicabile. Referitor la "structurile de control ale instituțiilor MAI", menționate în art. 14 alin. (1) lit. a) din OMAI 33/2020, dintre acestea face parte si Corpul de Control al Ministrului, care este structura operativă centrală, constituită la nivel de direcție generală, fără personalitate juridică, aflată în subordinea directă a ministrului afacerilor interne care are competență materială și teritorială generală în executarea controalelor la entitățile MAI.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului fie pe cale de excepție, ca fiind nul, fie ca nefondat. În esență, a apreciat că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 10 martie 2024, conform dovezii aflată la dosar. De asemenea, se reține că prin încheierea din data de 27 martie 2024 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2023, s-a respins cererea de reexaminare formulată de recurentul-reclamant privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, dovada de comunicare a acesteia aflându-se la fila x din respectivul dosar. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.