ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2019

Ședința publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018, ulterior, cu cererile modificatoare formulate în datele de 15.01.2019, 16.01.2019, 28.01.2019, 27.02.2019, 7.03.2019, 26.03.2019, 2.04.2019, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR DE FRONTIERĂ, în numele mai multor membri de sindicat funcționari publici, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației plata sporului pentru studii superioare în cuantum de 25 % din salariul de functie, începand cu data de 9.04.2015, invocand prevederile Legii nr. 71/2015, Deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 23/2016 și nr. 82/2017.

Prin încheierea din 9.04.2019 s-a dispus disjungerea cererii initiale de chemare in judecată, formându-se mai multe cauze, in vederea analizării exceptiei de necompetență teritorială a instanței invocată de parati si de catre instanță.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată, ca urmare a disjungerii, cererea formulata in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontiera Sighetu Marmatiei, de către reclamantul Sindicatul National al Polițiștilor de Frontieră in numele si pentru membrii de sindicat: A., B., C., D.(toti cu domiciliile in judetul Satu Mare).

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința nr. 706/ca din 09 mai 2019, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă- contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontiera Sighetu Marmației, de către reclamantul Sindicatul National al Polițiștilor de Frontieră în numele si pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., (toți cu domiciliile în județul Satu Mare), în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, potrivit cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces", observând că, în cauză, Sindicatul a promovat cererea de chemare în judecată nu în nume propriu, ci în numele și pentru funcționarii publici, membrii săi, care nu au domiciliile în raza de competență teritorială a Tribunalului Iași.

2.2). La data de 04 iunie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 296/CA din 04 iulie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Satu Mare, invocată din oficiu; a declinat în favoarea Tribunalului Iași competența teritorială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR DE FRONTIERĂ, Iași, în reprezentarea membrilor de sindicat A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI; a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Î.C.C.J. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta în prezenta acțiune este organizația sindicală "în numele membrului de sindicat", iar în baza art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 62/2011 reclamant în cauză este Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, persoană juridică de drept privat. Cererea de chemare în judecata - f.9 din dosarul declinat de la Tribunalul Iași este formulata de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele și pentru membrii de sindicat (ulterior, fiind introduși și reclamanții pentru care s-a declinat competenta în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Or, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, competența teritorială exclusivă este a instanței de la sediul reclamantului.

Indiferent de tipul litigiului, a reținut instanța, atâta timp cât acesta își are izvorul în legislația muncii, sindicatul are calitate procesuala activa și reprezintă membrii săi. În ceea ce privește competenta materială, potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data sesizării instanței, aceasta aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului, însă acțiunea reclamantului se încadrează în categoria conflictelor de muncă, raportat la calitatea reclamantului, de funcționar public, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile Legii nr. 188/1999, completate, potrivit art. 117 din același act normativ, în vigoare la data sesizării instanței, cu prevederile legislației muncii. De menționat că în același sens sunt și dispozițiile art. 367 și 536 din O.U.G. nr. 57/2019 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ.

Potrivit Deciziei ICCJ - R.J.L. nr. 1 din 21.01.2013, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Prin urmare, competenta teritoriala stabilita de RIL 1/2013 subzista indiferent de secția la care se judeca litigiul, importante fiind izvorul și natura acestuia, care este în esența un conflict de munca.

Instanța a considerat că necompetența invocată în prezenta pricină este de ordine publică raportat la prevederile art. 129 alin. (2), pct. 3 C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, cum sediul reclamantului este în Iași, prezentei acțiuni îi este aplicabil textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, ceea ce atrage competența teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Iași și Tribunalul Satu Mare- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe- judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Satu Mare, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamanți.

Acțiunea a fost formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR DE FRONTIERĂ, în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat reclamanți.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.".

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că, pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni, competența de soluționare aparține secțiilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.".

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Însă, dat fiind că acțiunea în contencios administrativ de față are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public- membru de sindicat, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În ceea ce privește competența teritorială, ceea ce trebuie analizat în cadrul prezentului regulator de competență constă în a stabili cui aparține calitatea procesuală activă în cauză, astfel cum rezultă din modul de formulare a cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acesteia.

În cauză, calitatea procesuală activă o au persoanele fizice care au formulat cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, devenind aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv, cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 27.12.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus- menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră nu are calitate de reclamant, ci doar de reprezentant al membrului de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece este titularul dreptului pretins, iar interesul promovării acțiunii aparține acestuia și, ca atare, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este cea de la domiciliul părților în interesul cărora sindicatul formulează acțiunea.

În aceste condiții, având în vedere că reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR DE FRONTIERĂ a introdus cererea în numele membrilor săi de sindicat (A., B., C. și D.), toți cu domiciliul în județul Satu Mare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR DE FRONTIERĂ - în numele și pentru A., B., C. și D. și pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.