ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 02.11.2018, SINDICATUL B., în numele mai multor membri de sindicat a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației recalcularea drepturilor lor salariale astfel încât salariul funcției îndeplinite să fie raportat la salariul minim garantat în plată.

1.2. Prin încheierea din 14.03.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 s-a dispus disjungerea cererii inițiale de chemare în judecată, formându-se mai multe cauze, în vederea analizării excepției de necompetență teritorială a instanței.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată ca urmare a disjungerii, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, cu sediul în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș de către reclamantul Sindicatul B., cu sediul în Iași, str. x, în numele următorului membru de sindicat: A.- cu domiciliul în județul Sălaj.

Prin Sentința civilă nr. 604/18.04.2019 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalul Sălaj.

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se poate adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, competență teritorială care se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

În cauză, reclamantul domiciliază în județul Sălaj, competența aparținând instanței de la domiciliul său.

Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 612 din 28 iunie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași.

A reținut instanța, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul B..

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din Iași, a apreciat instanța că revine Tribunalului Iași competența de soluționare a acțiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul B. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 02.11.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în județul Sălaj și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul B. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Satu Mare, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul B. și A. și pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

GGC - GV