ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2018, pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată în Dosarul nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației: obligarea acestuia, începând cu data de 01.02.2017, la plata salariului minim brut pe țară garantat în plată, în cuantum de 1450 RON, conform H.G. nr. 1/2017, fără sporuri și alte adaosuri incluse, respectiv echivalarea salariului de funcție fără sporuri și alte adaosuri cu salariul minim brut; obligarea pârâtului la recalcularea drepturilor salariale lunare, începând cu data de 01.02.2017, raportat la salariul de funcție în cuantum de 1450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse; obligarea pârâtului la plata salariului minim brut pe țară garantat în plată, în cuantum de 1900 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse, începând cu data de 01.01.2018, cu aplicarea sporurilor procentuale conform H.G. nr. 846/2017, respectiv echivalarea salariului de funcție cuvenit fără sporuri și alte adaosuri, cu salariul minim brut reglementat de H.G. nr. 846/2017; obligarea la recalcularea drepturilor salariale lunare, începând cu data de 01.01.2018, raportat la salariul de funcție, în cuantum de 1900 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse, cu aplicarea sporurilor procentuale aferente; obligarea la plata diferențelor salariale cuvenite după recalcularea drepturilor salariale, începând cu 01.02.2017 și până în prezent, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 14.03.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Iași a dispus disjungerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației și a dispus formarea unui dosar distinct, capătul disjuns de cerere fiind înregistrat în dosarul nr. x/2019.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 605/2019 din data de 18.04.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că cererea cu care Sindicatul a învestit instanța are ca obiect principal verificarea corectitudinii stabilirii drepturilor salariale ale membrilor săi, ce au calitatea de funcționari publici, fiind ofițeri/subofițeri.

S-a reținut în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, că, întrucât reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, ce se aplică corelat cu dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, dar și în cazul în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

De asemenea, s-a reținut că Sindicatul a promovat cererea de chemare în judecată nu în nume propriu, ci în numele și pentru funcționarii publici, membri ai săi, raportat la împrejurarea că aceștia nu au domiciliile în raza de competență teritorială a Tribunalului Iași.

2.2. Hotărârea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 285/CA din data de 28 iunie 2019, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, și a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea a fost promovată de către sindicat în numele unora dintre membrii săi, în baza dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 și a Deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că art. 109 din Legea nr. 188/1999 determină doar competența materială în favoarea instanței de contencios administrativ, fără a fi stabilite și reguli în materie de competență teritorială, referitor la litigiile privind funcționarii publici, sens în care devin incidente normele de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la dispozițiile art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 62/2011, instanța a reținut că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, iar prin Decizia nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Reținând considerentele acestei decizii, instanța a apreciat că atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, urmează să se țină seama de sediul sindicatului, soluția fiind aplicabilă și în situația în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației sindicale.

Totodată, instanța a constatat că sediul sindicatului reclamant este situat în municipiul Iași, așa încât, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, competența teritorială de soluționare a pricinii revine Tribunalului Iași, fiind în prezența unor norme speciale de competență teritorială de ordine publică.

Instanța a mai constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât sindicatul reclamant este o persoană juridică de drept privat și nu autoritate publică ori instituție publică sau asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, și nici prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acțiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, or, în cauză, a apreciat că sindicatul deține calitatea de reclamant, aspect evidențiat inclusiv de către acesta prin cererea de chemare în judecată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă în speță, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fiind vorba de drepturi cu caracter salarial.

Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat, funcționari publici, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, astfel cum în mod corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 02.11.2018, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru acestea există dispoziții legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special și în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 02.11.2018.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliile reclamanților fiind pe raza județului Satu Mare.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial Al Poliției De Frontieră Sighetu Marmației în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - OB