ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2020

Ședința publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 02.11.2018, sub nr. x/2018, Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, recalcularea drepturilor salariale astfel încât salariul funcției îndeplinite să fie raportat la salariul minim garantat în plată.

Prin încheierea din 14.03.2019, pronunțată în dosarul x/2018, s-a dispus disjungerea cererii inițiale de chemare în judecată, formându-se mai multe cauze, în vederea analizării excepției de necompetență teritorială a instanței.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată ca urmare a disjungerii, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, în numele membrilor de sindicat: A. și B..

Prin sentința civilă nr. 600 din 18.04.2019, pronunțată în dosarul x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Tulcea.

La data de 22.05.2019, sub nr. x/2019, s-a înregistrat cauza pe rolul Tribunalului Tulcea, privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat: A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 1163 din 23 septembrie 2019, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 75 din 2602.2020, Tribunalul Teleorman a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, pentru membrii de sindicat A., C., în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 20.05.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră, pentru membrii de sindicat A., C., în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 2.11.2018. P

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind în Municipiul Târgu Măgurele - Jud. Teleorman.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Frontieră în numele și pentru membrii de sindicat A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2020.