ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4769/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită contestația formulată, desființarea ambelor rezoluții contestate și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. La data de 01.02.2023, reclamantul din prezenta cauză a formulat o sesizare adresată Inspecției Judiciare – Direcția de Inspecție pentru judecători, prin care a solicitat cercetarea și sancționarea disciplinară a domnului judecător B. din cadrul Tribunalului Caraș – Severin – secția I civilă, întrucât acesta a soluționat dosarul nr. x/2022 săvârșind abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 (actualmente art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022), în sensul că și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, încălcând cu știință normele de drept material ori processual incidente în cauză și nesocotind Decizia nr. 21/2022, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Prin rezoluția nr. 286 din data de 20 martie 2023 emisă de către Direcția de Inspecție pentru judecători, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 și art. 17 alin. (1) și (2) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară adoptate prin Ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului – Șef al Inspecției Judiciare, clasarea sesizării formulate de către petent. În cuprinsul rezoluției s-a arătat că nemulțumirile petentului față de soluția pronunțată privind interpretarea textelor legale pot fi reiterate în fața instanței de control judiciar, singura îndrituită să cenzureze soluția dispusă de către domnul judecător B.. Prin rezoluția nr. C23-400 din data de 05.05.2023, emisă de către Inspectorul șef din cadrul Inspecției Judiciare, a fost respinsă plângerea și s-a dispus menținerea rezoluției atacate, reținându-se că aceasta a fost motivată și cuprinde argumentele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii de clasare luate de inspectorul judiciar.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1691 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1691/2023 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet de Avocat A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță. În opinia sa, sentința este nelegală sub aspectul motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5-6 C. proc. civ., din moment ce, în concret, prima instanță care a judecat prezenta cauză încalcă regulile de procedură, în condițiile în care nu cercetează fondul cauzei și nu motivează efectiv, întocmai cum impun exigențele art. 6 din CEDO, de ce înlătură chiar și principalul argument invocat atât în acțiunea introductivă, cât și la pag. 2 alin. (2) din răspunsul la întâmpinare, referitor la apelul admis de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, prin care s-a anulat acea soluție/sentință nelegală, care reprezenta o confirmare și o dovadă în plus că judecătorul vizat de sesizarea disciplinară a încălcat în mod conștient norme de drept material și procesual, respectiv o decizie obligatorie a instanței supreme, aspect în raport de care în prezenta cauza, Curtea de Apel București nici nu face vreo referire în motivarea sentinței, deși trebuia chiar să admită acțiunea introductivă, astfel cum fost formulată. Tot sub acest aspect, a mai arătat că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4857/25.10.2022, a statuat că este nelegală și încalcă regulile de procedură privind cercetarea procesului și motivarea hotărârii judecătorești acea soluție care nu este motivată corespunzător de instanța de judecată, nefiind expuse argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată. Față de argumentele anterior expuse, în temeiul art. 6 din CEDO, reclamantul a solicitat instanței să efectueze o analiză temeinică și să răspundă fiecărui argument invocat în cauză, pentru a observa ulterior, din motivarea hotărârii, care dintre aceste argumente au fost luate în considerare de instanță și motivul pentru care unele au fost înlăturate.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocate excepția inadmisibilității recursului, motivată de faptul că este exercitat împotriva unei hotărâri definitive. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisbilității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății formulate de recurentul-reclamant Cabinet de Avocat A. până la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de acesta. Instanța de control judiciar constată că prin încheierea din data de 24 octombrie 2024 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2023 s-a admis cererea formulată de recurentul-reclamant și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022. Înalta Curte reține că nu există o dispoziție procesuală expresă în sensul suspendării judecății litigiului în cazul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind abrogat. Suspendarea judecății în această situație fiind facultativă, instanța de judecată este chemată să decidă asupra oportunității acestei măsuri, putând suspenda cursul judecății numai când, în funcție de circumstanțele cauzei, apreciază că s-ar impune această măsură. Astfel, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate să suspende judecata cauzei atunci când soluția din proces depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți și care, odată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu efectele lucrului judecat în orice alt proces, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Or, în cauză, Înalta Curte apreciază că nu este necesară suspendarea judecății recursului, în caz de admitere a excepției de neconstituționalitate, recurenta putând exercita calea de atac a revizuirii reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (11) C. proc. civ. 2. Argumente de drept și de fapt relevante În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României). Totodată, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. Așadar, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea ambelor rezoluții contestate, respectiv rezoluția nr. 286 din data de 20 martie 2023 emisă de către Direcția de Inspecție pentru judecători, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de către petent și rezoluția nr. C23-400 din data de 05.05.2023, emisă de către Inspectorul șef din cadrul Inspecției Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea și s-a dispus menținerea rezoluției atacate, și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. Prin sentința civilă nr. 1691 din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația, formulată de reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs. Însă, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, așadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 29 mai 2023, hotărârile secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București prin care se soluționează contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară și împotriva rezoluțiilor inspectorului-șef sunt definitive. Prin raportare la dispozițiile legale antereferite, se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamant este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așa fiind, în vederea respectării principiului legalității căii de atac, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant; va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.