ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a la data de 06.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției C21-312 din data de 01.03.2021 a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, prin care a procedat la respingerea plângerii sale împotriva rezoluției de clasare a plângerii 3224/A din 20.10.2020 emisă în dosarul nr. x.

Prin sentința civilă nr. 1246 din data de 19 iunie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1246 din data de 19 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că inspectorul judiciar a efectuat verificări superficiale, cu scopul de a proteja abuzurile clare, evidente săvârșite de doamna judecător B., din cadrul Judecătoriei Medgidia. În concret, nu a analizat sesizarea făcută de către reclamant privind încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorului învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2020, care și-a exercitat funcția cu gravă neglijență și rea-credință.

Recurentul-reclamant a susținut că i-a fost adus un grav prejudiciu prin schimbarea încadrării juridice a faptei penale din loviri și alte violențe în tentativă de omor, fără ca judecătorul învestit cu soluționarea dosarului penal să readministreze probatoriul existent la dosar sau să administreze probe noi.

La data de 11 ianuarie 2022, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei o nouă cerere de recurs, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că cercetarea efectuată de către Inspecția Judiciară cu privire la abuzurile săvârșite de către doamna judecător B. a fost una incompletă și superficială.

A mai arătat că aceasta a dispus schimbarea încadrării juridice în cadrul dosarului penal, fără a efectua vreun act de cercetare judecătorească, respectiv fără a readministra probele, fără a administra probe noi și fără a-l audia pe reclamant sau vreun martor, contrar celor statuate prin decizia nr. 253/2017 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul-reclamant își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a aprecia că este îndeplinită cerința motivării recursului, este necesar ca recurentul-reclamant să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raționamentul logico-juridic al instanței de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluția dispusă în cauză. Or, în cauza de față, recurentul-reclamant nu a indicat motivul de casare pe care se întemeiază cererea sa de recurs și s-a limitat doar la a-și prezenta nemulțumirile cu privire la modalitatea de soluționare a dosarului penal nr. x/2020, invocând o pretinsă săvârșire a unei abateri disciplinare de către judecătorul cauzei, prin exercitarea funcției cu rea-credință și gravă neglijență.

În ceea ce privește argumentul încălcării de către judecătorul învestit cu soluționarea cauzei penale a deciziei Curții Constituționale nr. 253/2017, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei penale fără a readministra probatoriul existent sau alte mijloace de probă, este de observat că acesta se sprijină pe considerente străine de obiectul cauzei. În concret, aspectele invocate de către recurentul-reclamant vizează strict modul de soluționare a dosarului penal, putând fi valorificate prin intermediul căilor de atac prevăzute de legislația penală în vigoare.

În acest context, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Susținerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Prin urmare, obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond și încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac.

Drept urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului și în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1246 din data de 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.