ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 29 aprilie 2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în principal, anularea Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Zărnești, începând cu data de 01.04.2024, cu consecința înlăturării măsurii suspendării, iar în subsidiar, în cazul în care se consideră că se impune suspendarea din funcția de procuror stagiar a contestatorului, să se constate că temeiul în baza căruia este incidentă suspendarea este reprezentat de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la momentul dobândirii statutului de auditor de justiție, respectiv forma legii din data de 17.03.2022.

În motivarea contestației, s-au arătat următoarele:

1.1. Elemente de fapt relevante

În urma promovării examenului de absolvire a Institutului Național al Magistraturii de către contestatorul A., prin Hotărârea nr. 509/21 martie 2024, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea acestuia în funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești.

Ulterior, întrucât contestatorul A. are calitatea de inculpat în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, dosar având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2) și 3 C. pen., prin Hotărârea nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea sa din funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, începând cu data de 01.04.2024.

Contestatorul a apreciat că hotărârea secției pentru procurori este nelegală, prin prisma aplicării legii în timp si neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Anterior verificării de către CSM a bunei reputații pentru absolvenții Institutului Național al Magistraturii, printr-un memoriu, acesta a adus la cunoștința CSM-ului situația sa, aceea de acuzat într-un dosar de ucidere din culpă. Mai departe, ulterior numirii în funcția de procuror stagiar, printr-un alt memoriu, a arătat secției pentru procurori că nu pot fi identificate argumente care să susțină că fapta de care este acuzat ar putea, în vreun fel, să aducă atingere prestigiului profesiei de magistrat, indicând în acest sens și practica anterioară a CSM-ului în situația altor magistrați.

Cronologic, succesiunea evenimentelor este următoarea: în luna august 2016 a avut loc accidentul care stă la baza dosarului penal nr. x/2020; în cursul anului 2020 este emis Rechizitoriul nr. x; în data de 23.06.2021 este pronunțată încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară; concursul de admitere la INM a început în 30.07.2021; constatarea îndeplinirii condiției bunei reputații de către contestatorul A. după cele două etape ale concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii organizat în perioada iulie 2021 - aprilie 2022, a avut loc la data 17.03.2022, conform Hotărârii nr. 32 din 17.03.2022 a Plenului CSM; validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, prin care contestatorul A. a dobândit calitatea de auditor de justiție a avut loc prin hotărârea Plenului CSM la data de 17.03.2022; constatarea îndeplinirii condiției bunei reputații de către contestatorul A. după susținerea examenului de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, conform Hotărârii nr. 38 din 13.03.2024 a Plenului CSM.

1.2. Nelegalitatea Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea contestatorului A. din funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, începând cu data de 01.04.2024

1.2.1. Contestatorul a arătat că, în primul rând, nu se impune suspendarea sa, deoarece dispozițiile legale privind suspendarea magistratului trimis în judecată au în vedere situația magistratului care comite infracțiunea deținând deja această calitate, intenția legiuitorului nefiind aceea de a suspenda persoanele acuzate de comiterea unei infracțiuni anterior dobândirii oricărei funcții în justiție. Această concluzie pornește de la rațiunea normei, aceea de a proteja imaginea și prestigiul profesiei. In definitiv, instituția suspendării are drept deziderat asigurarea opiniei publice de faptul că organele profesionale au cunoștință despre situația persoanei cercetate penal și realizează un examen efectiv cu privire la probitatea profesională a acesteia.

Un argument suplimentar în acest sens este realitatea legislativă care guvernează admiterea la Institutul Național al Magistraturii: este eligibilă persoana care îndeplinește criteriile indicate (cetățenie/limbă/promovare concurs etc), care nu are antecedente penale și care se bucură de o bună reputație. Mai mult decât atât, contestatorul A. a trecut verificările privind buna reputație, atât cu ocazia admiterii Ia Institut cât și cu ocazia absolvirii acestuia, acesta având aceeași calitate în ultimii 8 ani de zile și probabil încă o perioadă de acum înainte: aceea de inculpat într-un dosar de ucidere din culpă. Nicio altă împrejurare de fapt nu s-a modificat între timp. Faptul că, sub aspectul situației juridice a contestatorului, nu a intervenit niciun element de noutate între momentul admiterii la INM și momentul prezent pledează în mod suplimentar în sensul solicitat.

1.2.2. In al doilea rând, în mod nelegal, prin hotărârea atacată, secția de procurori CSM a făcut aplicarea art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, nesocotind astfel dispozițiile de aplicare în timp a legii civile.

În acest sens, se arată că contestatorul A. a dobândit calitatea de auditor de justiție la data de 17.03.2022, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 34/17.03.2022 a Plenului CSM, moment la care Legea nr. 303/2022 nu era în vigoare.

Astfel, contestatorul A. a dobândit calitatea de auditor de justiție sub imperiul Legii nr. 192/2021, care, conform art. 1 alin. (3) din același act normativ, se completează cu dispozițiile Legii nr. 303/2004. Acest aspect reiese cu evidență din considerentele Hotărârii nr. 34/17.03.2022 a Plenului CSM, precum și din contractul încheiat de contestatorul A. cu INM, respectiv contractul cu nr. x/04.02.05.2022, unde, la art. 4.7 din contract se prevede faptul că părțile au obligația de a respecta dispozițiile relevante din Legea nr. 303/2004. In accepțiunea sa, această dispoziție reflectă faptul că de la momentul dobândirii calității de auditor de justiție, contestatorul a dobândit totodată toate interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de legea în vigoare.

Conform art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data de 17.03.2022 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 313/2021), Consiliul Superior al Magistraturii, poate, în temeiul art. 62 alin. (1) să verifice oportunitatea suspendării din funcție a judecătorului sau procurorului trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni. În acest sens, invocă faptul că hotărârea prin care s-a stabilit faptul că nu este necesară suspendarea unui judecător din cadrul Curții de apel București, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Astfel, dacă instanța consideră că măsura suspendării este necesară chiar si în ipoteza atipică a contestatorului, care nu avea calitatea de magistrat la data trimiterii în judecată, se impunea verificarea oportunității suspendării si în cazul de față, având în vedere faptul că datorită unor aspecte care nu au ținut de conduita contestatorului, acesta nu a beneficiat de aplicarea acestui text de lege.

Conform art. 6 C. civ. și art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., având în vedere data producerii accidentului, respectiv anul 2016, precum și momentul la care contestatorul a dobândit calitatea de auditor de justiție și implicit interdicțiile și incompatibilitățile magistratului în funcție, situația juridică a acestuia este guvernată de Legea nr. 303/2004. Corelativ, presupusa faptă pentru care contestatorul A. este cercetat a avut loc sub imperiul legii vechi, iar situația juridică referitoare la incompatibilitățile și interdicțiile magistratului s-a născut la momentul la care acesta a dobândit calitatea de auditor de justiție, respectiv tot sub imperiul legii vechi, Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, prin hotărârea atacată, secția pentru procurori a CSM-ului a aplicat contestatorului A., în mod retroactiv, dispozițiile Legii nr. 303/2022, aspect care demonstrează nelegalitatea hotărârii.

În speță, așa cum a arătat, fapta pretins săvârșită de contestatorul A. este, fără dubiu, un fapt juridic stricto sensu, care a avut loc în anul 2016, sub imperiul Legii nr. 303/2004, iar dobândirea de către acesta a calității de auditor de justiție reprezintă încheierea unui act, care este supus tot Legii nr. 303/2004, așa cum rezultă și din contractul încheiat cu Institutul Național al Magistraturii și hotărârea CSM de validare a admiterii contestatorului A. la INM. Prin urmare, este evident faptul că situația juridică a contestatorului s-a născut cel târziu la momentul dobândirii calității de auditor de justiție, moment anterior intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 303/2022).

În niciun caz, nu este posibilă interpretarea conform căreia situația juridică a contestatorului ar fi guvernată de Legea nr. 303/2022, prin raportare la momentul la care acesta a dobândit funcția de procuror stagiar. În acest sens, se arată că din momentul în care contestatorul a dobândit calitatea de auditor de justiție, acesta a dobândit și toate incompatibilitățile și interdicțiile profesiei de magistrat, așa cum rezultă și din contractul amintit. Mai mult, încă din acel moment, petentul a avut previziunea și așteptarea legitimă de a deveni magistrat. Acest aspect este susținut și de normele legale în vigoare, care prevăd faptul că, odată admis în cadrul Institutului Național al Magistraturii, nepromovarea examenelor de absolvire sau capacitate, precum și demisia din magistratură într-o perioadă mai scurtă de 10 ani de la momentul admiterii, presupun restituirea de către auditorul de justiție a tuturor costurilor pe care le-a presupus formarea.

Prin urmare, așteptarea legitimă a contestatorului, încă de la momentul hotărârii de validare a rezultatelor obținute la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii (17 martie 2022), a fost aceea că va deveni magistrat, iar în materia drepturilor subiective civile, așteptarea legitimă ia adesea forma principiului respectării drepturilor câștigate. Mai mult, înainte de a da examenul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, contestatorul a verificat legislația aplicabilă cazului concret în care acesta se află și chiar și jurisprudența CSM în situațiile în care alți magistrați în funcție au săvârșit infracțiuni de ucidere din culpă.

Strict juridic, principiul neretroactivității este consecința principiului securității juridice și garanția respectării libertății și demnității persoanei, precum și a încrederii legitime a acesteia în ordinea juridică în vigoare la data când aceasta acționează ținând seama de prescripțiile acesteia.

De asemenea, prin hotărârea contestată s-au încălcat principiile nediscriminării și egalității în fața legii, întrucât, prin hotărâri succesive, CSM a decis că nu se impune suspendarea unei judecătoare condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și a unui judecător cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, având în vedere faptul că ambii magistrați au comis faptele în discuție sub imperiul aceleiași legi ca contestatorul.

Nu în ultimul rând, un alt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate este reprezentat de faptul că secția pentru procurori a CSM nu a examinat în mod efectiv și concret toate motivele invocate de contestatorul A. prin memoriul depus, prin prisma dispozițiilor legale în materie, ceea ce echivalează cu o motivare deficitară. Astfel, în motivarea hotărârii atacate, secția pentru procurori a CSM s-a rezumat în mare parte la expunerea dispozițiilor legale incidente, precum și la redarea unor motive de oportunitate a suspendării, referitoare la natura și gravitatea infracțiunii, fără a analiza și motivele de ordin personal, invocate de contestator, precum situația atipică în care acesta se află. Raportat la argumentele astfel expuse, având în vedere și conținutul textelor de lege incidente în cauză, respectiv prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, motivarea soluției adoptate prin hotărârea contestată este deficitară și neconvingătoare, aspect ce conduce nemijlocit la conturarea excesului de putere, în sensul art. 2 lit. n) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, și ca atare generator al caracterului nelegal al actului supus cenzurii instanței.

Pentru toate aceste motive, consideră că este nelegală Hotărârea nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea contestatorului A. din funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești.

1.2.3. În al treilea rând, se arată că este inoportună și disproporționată măsura suspendării din funcția de procuror stagiar a contestatorului.

Prin hotărârea atacată, intimata nu și-a întemeiat soluția strict pe considerentul obligativității de a dispune suspendarea, astfel cum impun dispozițiile legii noi (Legea nr. 303/2022), ci a efectuat și un control de oportunitate a măsurii.

Or, nu pot fi reținute considerentele CSM, prin care s-a statuat faptul că nu poate fi ignorată natura și gravitatea faptei reținute împotriva contestatorului. Din contră, fapta care i se impută nu este una de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de magistrat, fiind caracterizată de culpă. In acest sens, este relevantă practica unanimă a CSM, aceea de a conchide că faptele din culpă nu aduc atingere prestigiului profesiei; pe de altă parte, accidentul a fost cauzat de culpa integrală a administratorului drumului și a executantului lucrărilor care nu a efectuat minime demersuri în vederea semnalizării corespunzătoare a lucrărilor. Contestatorul este prezumat nevinovat, iar fapta de care este acuzat nu este una aptă să aducă atingere prestigiului profesiei de magistrat. Mai mult, din anul 2016 si până în prezent, contestatorul nu suferit niciun fel de sancțiune penală, contravențională sau disciplinară, factor care denotă că fapta de ucidere din culpă care i se impută contestatorului A. este una singulară, nefiind aptă să contureze probitatea morală a acestuia.

Nu în ultimul rând, măsura suspendării contestatorului A. din funcția de procuror stagiar este vădit disproporționată în raport de circumstanțele dosarului în care este cercetat și raportat la situația atipică în care se află.

Contestatorul a făcut trimitere la procesul de verificare a proporționalității măsurii de suspendare din funcție din cuprinsul unei alte decizii (Decizia nr. 3346/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul cu nr. x/2017).

Contestatorul a arătat că măsura suspendării petentului din funcția de procuror stagiar este vădit disproporționată. În concret, acesta este cercetat în dosarul penal cu nr. x/2020 încă din anul 2016, când era student la Facultatea de drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai în anul II, moment la care și-a pierdut jumătate din familie; procesul penal a durat (și încă durează) extrem de mult raportat la obiectul acestuia. Astfel, deși contestatorul nu a încercat în niciun fel tergiversarea procesului, solicitând o singură amânare pentru pregătirea apărării și un termen mai îndelungat în vederea participării la examenele din cadrul INM, dosarul se află încă în primă instanță, după aproape 8 ani de zile de la evenimentul rutier. Pentru petent, desfășurarea procesului pe o perioadă așa îndelungată reprezintă o adevărată povară, întrucât îl împiedică să își urmeze parcursul profesional. În concret, de la momentul accidentului și până în prezent, acesta a depus constant eforturi în vederea promovării examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, în vederea dobândirii cunoștințelor necesare pentru a-și îndeplini cu corectitudine și profesionalism viitoarea profesie, dar și în vederea promovării examenului de absolvire organizat de INM.

De asemenea, contestatorul A. a avut așteptarea legitimă de a profesa deodată cu colegii lui de promoție. Această așteptare a venit ca urmare a stabilirii de către Consiliul Superior al Magistraturii a faptului că acesta îndeplinește condițiile bunei reputații și la momentul validării concursului la Institutul Național al Magistraturii, dar și ulterior promovării examenului de absolvire. Astfel, suspendarea contestatorului din funcția de procuror stagiar devine o adevărată sancțiune în cazul de față, întrucât cercetarea lui penală se desfășoară de aproximativ 8 ani; suspendarea contestatorului A. până la finalizarea definitivă a procesului penal este disproporționată în raport de obiectivul care stă la baza suspendării -protejarea prestigiului justiției.

Prin urmare, având în vedere hotărârile prin care s-a stabilit faptul că contestatorul A. îndeplinește condițiile bunei reputații, dar și prin prisma faptului că a dobândit calitatea de auditor la data de 17.03.2022, moment la care era în vigoare Legea nr. 303/2004, acesta nu avea cum să prevadă că se va dispune suspendarea lui din funcție.

În concluzie, raportat la timpul îndelungat în care petentul fost cercetat în dosarul penal care a stat la baza suspendării, aspect pe care acesta nu poate să îl controleze, raportat la faptul că dosarul se află doar în primă instanță, raportat la jurisprudența CSM în situații similare și având în vedere la soluțiile anterioare pe care CSM le-a pronunțat în legătură cu contestatorul până la hotărârea atacată, măsura suspendării nu este una proporțională.

Astfel, contestatorul a invocat Hotărârea secției pentru judecători a CSM nr. 944/06.09.2016, prin care secția a constatat că nu se impune suspendarea din funcție a unei doamne judecător acuzată de ucidere din culpă. De menționat este că, spre deosebire de situația contestatorului, în respectiva situație persoana în cauză era judecător la momentul comiterii faptei, aspect ce a condus la mediatizarea intensă a cauzei, având o culpă exclusivă în producerea accidentului: victima era un pieton ce traversa regulamentar pe trecerea de pietoni.

De asemenea, a mai invocat Hotărârea secției pentru judecători a CSM nr. 15/2019, prin care secția a constatat că nu se impune suspendarea din funcție a unui judecător acuzat de infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. Asemeni situației de mai sus, fapta a fost comisă în timp ce persoana în cauză era deja magistrat, iar infracțiunea comisă era una intenționată.

În fine, a mai amintit Decizia nr. 3346/2017 pronunțată de ICCJ în dosarul cu nr. x/2017, prin care instanța a apreciat că raportat la circumstanțele producerii faptei pentru care procurorul a fost suspendat prin Hotărârea nr. 695 din 07.11.2017 a secției pentru procurori a CSM și raportat Ia circumstanțele personale ale procurorului, suspendarea până la finalizarea procesului penal nu reprezintă o măsură proporțională cu scopul avut în vedere de textul de lege vizat, iar, în circumstanțele concrete deduse judecății, nu a fost adus un prejudiciu profesiei de magistrat. În speță, procurorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, sens în care s-a reținut că acesta, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum și circularii cu o viteză peste limita legală a pierdut controlul autovehiculului condus, a părăsit carosabilul și a intrat în impact cu un copac aflat în zonă, provocând decesul pasagerului aflat pe scaunul din dreapta față al autoturismului.

Prima hotărâre indicată, respectiv hotărârea nr. 944/06.09.2016, a fost emisă sub imperiul Legii nr. 303/2004, astfel cum aceasta era în vigoare la momentul pronunțării ei. In schimb, hotărârea cu nr. 15 din 2019 pronunțată de secția de judecători, astfel cum aceasta apare pe ordinea de zi soluționată din data de 10.01.2019, a fost emisa sub imperiul unor dispoziții legale identice în ceea ce privește suspendarea magistratului cu cele care sunt în prezent în vigoare. Cu toate acestea, în mod corect secția pentru judecători a făcut o verificare a oportunității suspendării, interpretarea textului legal fiind făcută în sensul că suspendarea este obligatorie atunci când este și oportună. Per a contrario, în măsura în care suspendarea nu este oportună, ea nu mai este nici obligatorie.

Pentru această concluzie are în vedere nu doar cele expuse pe parcursul prezentului memoriu, dar și raționamentul CSM din această ultimă cauză: dacă acest calcul de oportunitate este obligatoriu în cazul unei infracțiuni intenționate, el se impune și mai mult în situația contestatorului, acuzat de o infracțiune din culpă.

1.3. In subsidiar, în cazul în care se va considera că se impune suspendarea sa din funcția de procuror stagiar, a solicitat să se constate că temeiul în baza căruia este incidentă suspendarea este reprezentat de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la momentul dobândirii statutului de auditor de justiție, respectiv forma legii din data de 17.03.2022.

Legea nr. 303/2004 prevede posibilitatea menținerii sale în funcție în ipoteza în care va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei care i se impută, raportat la dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. f) din acest act normativ. Pe de altă parte, dispozițiile Legii nr. 303/2022 prevăd excluderea magistratului din funcție în ipoteza condamnării sale, independent de forma de vinovăție sau forma de executare a pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 201 alin. (1) lit. f) din acest act normativ. Pentru aceste motive, în vederea asigurării securității juridice în viitoarele decizii referitoare la cariera sa care privesc același dosar penal, a solicitat admiterea acestui petit.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (5)-(8) din Legea nr. 305/2022.

In probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile atașate la dosar și solicităm efectuarea unei adrese către intimată, pentru a depune la dosarul prezentei cauze Hotărârea nr. 15 din 10.01.2019 a secției de judecători CSM prin care s-a stabilit că nu se impune suspendarea din funcție a unui domn judecător la Curtea de Apel București, astfel cum rezultă din ordinea de zi, punct. 11, anexa 7.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin Hotărârea nr. 509/21.03.2024 a secției pentru procurori s-a dispus numirea în funcția de procuror stagiar, începând cu data de 01.04.2024, a absolvenților Institutului Național al Magistraturii - promoția 2022 - 2024, la unitățile de parchet pentru care au optat aceștia, reclamantul fiind numit în funcția de procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești.

Conform informațiilor comunicate de Judecătoria Satu Mare, reclamantul avea calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2020 al acestei instanțe, dosar având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) - (3) din C. pen.. Cauza fusese înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 18.12.2020, iar prin încheierea de cameră preliminară nr. 146/02.04.2021, ămasă definitivă prin încheierea penală nr. 48/Cjcp/23.06.2021 a Tribunalului Satu Mare sa dispus începerea judecății. La data de 18.01.2024 cauza a fost reținută în pronunțare, aceasta fiind amânată succesiv, ultima amânare fiind pentru data de 09.04.2024. Prin Hotărârea nr. 536/26.03.2024 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sa dispus suspendarea din funcție, în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, a reclamantului, procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, începând cu data de 01.04.2024.

Având în vedere situația de fapt descrisă în cuprinsul hotărârii atacate și dispozițiile legale incidente, Hotărârea secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 536/26.03.2024 este legală și temeinică, iar susținerile reclamantului sunt neîntemeiate.

Astfel cum s-a arătat anterior, reclamantul avea calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2020 afiat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, dosar având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) - (3) din C. pen.. Cauza fusese înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 18.12.2020, iar prin încheierea de cameră preliminară nr. 146/02.04.2021, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 48/Cjcp/23.06.2021 a Tribunalului Satu Mare, s-a dispus începerea judecății.

Prin sentința civilă nr. 666 din data de 08.05.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2020 sus menționat, instanța l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani. Sentința civilă sus menționată nu este definitivă, fiind atacată cu apel de către reclamant.

Astfel cum s-a reținut și în hotărârea atacată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că: "Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:

a) când a fost trimis în judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății".

În aceste condiții, în mod corect secția pentru procurori a constatat că dispozițiile legale antereferite, care prevăd expres că în situația trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni intervine suspendarea din funcție a unui magistrat, constituie o normă juridică cu caracter imperativ.

De asemenea, în mod corect secția pentru procurori a avut în vedere faptul că scopul urmărit de legiuitor prin măsura suspendării din funcție este asigurarea desfășurării cu imparțialitate a procedurilor judiciare și asigurarea prestigiului justiției, scopul măsurii de suspendare nefiind unul punitiv, ci mai degrabă de precauție și provizoriu, fiind avut în vedere atât interesul public, respectiv asigurarea exercitării atribuțiilor specifice de către procurori asupra cărora nu planează suspiciuni privind săvârșirea unor fapte penate, cât și interesul privat al magistratului, respectiv dispunerea unei măsuri pe o perioadă determinată, ce garantează respectarea prezumției de nevinovăție.

În acest sens, secția pentru procurori a constatat că măsura suspendării magistratului din funcție în situația trimiterii sale în judecată pentru o infracțiune de ucidere din culpă este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod obiectiv să ducă ta îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită și este un instrument necesar pentru desfășurarea cu imparțialitate a tuturor procedurilor judiciare, neputând fi ignorată natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa.

Ținând cont de aceste aspecte și având în vedere că reclamantul urma să activeze în calitate de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești începând cu data de 01.04.2024, secția pentru procurori a constatat că măsura prevăzută intervine de la această dată.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că dispozițiile art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 nu ar fi aplicabile situației sale întrucât, pe de o parte, acesta nu ar fi avut calitatea de magistrat la momentul săvârșirii faptei, iar pe de altă parte, nu ar fi fost respectate dispozițiile de aplicare în timp a legii civile.

Astfel cum a arătat anterior, conform dispozițiilor art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, "judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție când a fost trimis în judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de camera preliminară a dispus începerea judecății.

După cum se observă, legiuitorul nu face nicio distincție în raport de momentul săvârșirii faptei penale, această dispoziție legală imperativă aplicându-se (ulterior intrării sale în vigoare) oricărui magistrat ce se află în ipoteza legală, respectiv a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, indiferent de momentul săvârșirii faptei,

Este evident faptul că în situația săvârșirii faptei anterior dobândirii calității de magistrat, această dispoziție legală devine aplicabilă la momentul în care persoana respectivă dobândește calitatea de magistrat și în consecință poate fi suspendat din funcție, fiind contrar intenției legiuitorului și scopului legii ca această dispoziție să se aplice diferențiat în raport de momentul săvârșirii faptei.

Dispoziția legală sus menționată are scopul legitim de a asigura desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor judiciare și prestigiul justiției, fiind avut în vedere atât interesul public, respectiv asigurarea exercitării atribuțiilor specifice de către procurori asupra cărora nu planează suspiciuni privind săvârșirea unor fapte penale, cât și interesul privat al magistratului, respectiv dispunerea unei măsuri pe o perioadă determinată, ce garantează respectarea prezumției de nevinovăție. Or este evident că prestigiul justiției și desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor judiciare ar fi în egală măsură afectate atât în cazul în care magistratul trimis în judecată a săvârșit fapta anterior dobândirii calității de magistrat, cât și în situația în care magistratul trimis în judecată a săvârșit fapta în perioada în care deținea această calitate.

Chiar dacă s-a constatat că reclamantul îndeplinea condiția bunei reputații cu ocazia verificării acestei condiții la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii desfășurat în perioada iulie 2021 - aprilie 2022 (fiindu-i validat rezultatul obținut la acest concurs), precum și cu ocazia absolvirii cursurilor Institutului Național al Magistraturii, acest fapt nu determină inaplicabilitatea dispozițiilor imperative ale art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 câtă vreme reclamantul se află în ipoteza prevăzută de legea în vigoare (are calitatea de procuror și a fost trimis în judecată pentru o infracțiune, judecătorul de cameră preliminară dispunând începerea judecății prin încheiere definitivă).

Astfel, este evident că dispozițiile art. 197 alin. ți) lit. a) din Legea nr. 303/2022 (ce vizează suspendarea din funcție a magistraților) nu puteau fi aplicate reclamantului anterior dobândirii calității de procuror stagiar, întrucât la acele momente acesta nu avea calitatea de magistrat, astfel că nu putea fi suspendat din această funcție. însă, în mod corect dispozițiile legale sus menționate (în vigoare la momentul emiterii hotărârii atacate) au fost aplicate reclamantului din momentul în care acesta a fost numit procuror stagiar, respectiv începând cu data de 01.04.2024.

În ceea ce privește cerința lipsei antecedentelor penale prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la momentul verificării condițiilor de înscriere la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii desfășurat în perioada iulie 2021 - aprilie 2022, în mod corect comisia de organizare a concursului a constatat că reclamantul îndeplinea această cerință la momentul înscrierii la concurs (acesta neavând antecedente penale la acel moment), fără ca acest fapt să semnifice că reclamantul nu putea fi suspendat din funcție ulterior numirii în funcția de procuror în situația trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Referitor la critica vizând aplicarea legii în timp, aceasta este vădit neîntemeiată, în mod corect secția pentru procurori aplicând dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii hotărârii, dispoziții ce reglementează cazurile și procedura suspendării din funcție a magistraților.

Prin Hotărârea nr. 509/21.03.2024 a secției pentru procurori s-a dispus numirea în funcția de procuror stagiar, începând cu data de 01.04.2024, a absolvenților Institutului Național al Magistraturii - promoția 2022 - 2024, la unitățile de parchet pentru care au optat aceștia, reclamantul fiind numit în funcția de procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești de la această dată. De la acest moment (01.04.2024) calitatea de auditor de justiție a reclamantului a încetat, acesta dobândind o nouă calitate, și anume aceea de procuror stagiar, caz în care îi sunt aplicabile alte dispoziții legale față de cele aplicabile auditorilor de justiție.

Potrivit principiului neretroactivității legii, normele juridice nu produc efecte juridice pentru trecut, ci numai pentru viitor, așadar, de la data intrării în vigoare a actului normativ.

După cum se poate observa, dispozițiile art. 197 - 200 din Legea nr. 303/2022 reglementează cazurile și procedura suspendării din funcție a magistraților, fiind dispoziții de imediată aplicare de la momentul intrării acestora în vigoare și producând efecte numai pentru viitor.

Astfel, contrar susținerilor reclamantului, în baza principiilor generale referitoare la aplicarea legii civile în timp, normele prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 se aplică de la momentul intrării acestora în vigoare tuturor magistraților în funcție (cum este și cazul reclamantului începând cu data de 01.04.2024), fără nicio distincție în raport de data săvârșirii faptei sau a dobândirii calității de auditor de justiție.

Prin urmare, având în vedere caracterul de imediată aplicare a dispozițiilor menționate (neexistând prevederi tranzitorii sau derogatorii cu privire la situația reclamantului), de la momentul intrării în vigoare a legii, acestea sunt cazurile și condițiile în care se dispune suspendarea din funcție a magistraților, indiferent de momentul săvârșirii faptei penale sau a dobândirii calității de auditor de justiție.

Susținerile reclamantului în sensul că acestuia i-ar fi aplicabile dispozițiile legale de la momentul producerii accidentului rutier sau a dobândirii calității de auditor de justiție, sunt vădit nefondate și contravin flagrant intenției legiuitorului, scopului și rațiunii legii (de a asigura cadrul corespunzător pentru exercitarea efectivă a profesiei de magistrat și prestigiul justiției), aceste dispoziții legale aplicându-se ulterior intrării lor în vigoare tuturor magistraților în funcție ce se regăsesc în ipotezele legii, fără nicio altă distincție. Or unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

Dacă s-ar îmbrățișa opinia expusă de reclamant, ar însemna ca pe întregul parcurs al carierei unui magistrat să nu-i fie aplicabile dispoziții privind suspendarea din funcție a magistraților dacă aceste dispoziții nu erau în vigoare la momentul dobândirii calității de auditor de justiție sau a săvârșirii faptei penale, opinie care în mod evident nu poate fi îmbrățișată.

Mai mult, contrar ipotezei conturate de reclamant, aplicarea unor dispoziții legale abrogate (ce reglementau suspendarea din funcție a magistraților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022), ar conduce la ultraactivitatea legii vechi, ceea ce nu poate fi admis.

Astfel, în mod corect secția pentru procurori a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, aceste dispoziții nefiind aplicate retroactiv (pentru perioada când reclamantul avea calitatea de auditor de justiție), ci ulterior încetării calității de auditor de justiție și dobândirii calității de procuror stagiar, calitate distinctă față de calitatea de auditor de justiție.

Totodată, contrar susținerilor reclamantului, aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii hotărârii atacate și numirii reclamantului în funcția de procuror stagiar nu reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, întrucât aceste dispoziții legale se aplică de la momentul intrării lor în vigoare și nu ne regăsim într-o situație de facta praeterita, reclamantul neavând o așteptare legitimă sau un drept câștigat de a deveni magistrat și de a exercita această funcție în orice condiții, ci doar în condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, în raport de principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, dispozițiile art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 se aplică de la data intrării lor în vigoare tuturor magistraților în funcție ce se regăsesc în ipotezele legii, fără nicio altă distincție.

De asemenea, din perspectiva criticii referitoare la pretinsa nemotivare a actului contestat în sensul neanalizării situației pretins atipice a reclamantului, măsura dispusă prin actul administrativ contestat este corespunzător argumentată, conținând motivele care au justificat suspendarea din funcție a reclamantului. Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor - ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Totodată, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Or, aceste cerințe sunt pe deplin respectate în cazul Hotărârii nr. 536/26.03.2024 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în cuprinsul acesteia fiind prezentate împrejurările de fapt și de drept care au justificat măsura suspendării din funcție a reclamantului.

Contrar susținerilor reclamantului, toate argumentele acestuia au fost analizate de secția pentru procurori care a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea din funcție a reclamantului, situația în care acesta se afla nefiind atipică și încadrându-se pe deplin în ipoteza legală prevăzută de art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 (acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății prin încheiere definitivă). Mai mult, reclamantul a fost chiar condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Secția pentru procurori nu are competența de a analiza situația de fapt din dosarul penal, această competență revenind exclusiv instanței de judecată, împrejurarea că reclamantul atribuie naturii și gravității faptelor analizate de secția pentru procurori anumite nuanțe ce ar justifica, în opinia sa, lipsa de necesitate și proporționalitate a măsurii suspendării din funcție, nu este aptă a conduce la primirea acestor susțineri, fiind simple chestiuni subiective, ce nu pot conduce la reținerea unui caracter nelegal al hotărârii contestate.

Deopotrivă, pe durata suspendării din funcție reclamantul are posibilitatea de a ocupa orice alt post în serviciul public sau privat și de a exercita orice altă activitate remunerată, în condițiile art. 198 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, potrivit cărora "în perioada suspendării din funcție dispuse în temeiul art. 197 alin. (1) Ut. a) - c) și e) - g), judecătorului și procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibiiitâțile prevăzute de art. 227 și art. 231 și nu i se plătesc drepturile salariate, dar i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz. Această perioadă nu constituie vechime în muncă și în funcție."

Așadar, pe perioada suspendării din funcție, magistratului în cauză nu îi sunt aplicabile eventualele incompatibilități și interdicții decurgând din regimul specific judecătorilor și procurorilor și, în plus, i se plătesc contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, acesta fiind lipsit numai de drepturile salariale specifice funcției de procuror.

De asemenea, Hotărârile secției pentru judecători atașate cererii de chemare în judecată nu prezintă relevanță în cauză întrucât vizează situații diferite față de situația reclamantului. În aceste condiții, sunt vădit neîntemeiate susținerile referitoare la o pretinsă discriminare a reclamantului față de alți magistrați întrucât dispoziția art. 197 din Legea nr. 303/2022 se aplică în mod egal și fără nicio deosebire tuturor magistraților care intră sub incidența sa.

În consecință, în cauză au fost pe deplin respectate prevederile legale care reglementează suspendarea din funcție a procurorilor în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, Hotărârea nr. 536/26.03.2024 emisă de secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii fiind legală și temeinică, neexistând așadar împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care ar fi de natură să impieteze asupra legalității actului administrativ.

Pentru motivele mai sus expuse, a solicitat respingerea ca neîntemeiat și a capătului de cerere subsidiar privind constatarea faptului că temeiul în baza căruia ar fi incidentă suspendarea din funcție a reclamantului îl reprezintă dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206 din C. proc. civ.

Contestatorul A. a formulat la data de 10 iunie 2024 o cerere adițională, prin care a arătat că înțelege să modifice petitele contestației formulate, după cum urmează:

- în principal, anularea Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcția de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești începând cu data de 01.04.2024, cu consecința înlăturării măsurii suspendării;

- în subsidiar, dacă se apreciază că se impune suspendarea din funcție, să se constate că în cazul unei condamnări definitive pentru infracțiunea de ucidere din culpă, pentru eliberarea sa din funcție se vor avea în vedere dispozițiile Legii nr. 303/2004, forma în vigoare la data dobândirii statutului de auditor de justiție respectiv forma legii din data de 17.03.2022; respectiv, să se constate că textele care privesc suspendarea din funcție și excluderea din funcție a magistratului reprezintă norme de drept substanțial, iar în acest sens sunt aplicabile dispozițiile legii 303/2004, forma în vigoare la data dobândirii statutului de auditor de justiție, ca norme mai favorabile sau ca urmare a aplicării legii civile în timp;

- în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, să se constate că de la data înregistrării contestației (data de 29.04.2024), a intervenit suspendarea de drept a Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre care face obiectul contestației.

În motivarea cererii adiționale, s-au arătat următoarele:

În privința celui de-al doilea petit, așa cum a precizat deja prin contestația formulată, situația sa juridică este una atipică. Astfel, cercetarea sa penală datează încă din anul 2016, iar în prezent a fost numit în funcția de procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești. Ulterior numirii în funcție, prin Hotărârea nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus suspendarea sa din funcție în temeiul dispozițiilor Legii nr. 303/2022. Prin urmare, referitor la situația sa, intimata a stabilit că este incidentă Legea nr. 303/2022, fiind evident că în cazul unei condamnări definitive intimata va aplica dispozițiile aceleași legi, care prevăd excluderea din magistratură.

Prin intermediul acestui petit, înțelege să solicite instanței să constate că atât textele legale care prevăd suspendarea din funcție, cât și cele care privesc excluderea din funcție a magistratului, reprezintă norme de drept substanțial, iar din acest motiv nu este posibilă aplicarea principiului activității legii, astfel cum a susținut intimata. Astfel, atât suspendarea sa din funcție, cât și posibila excludere din funcția de procuror reprezintă veritabile sancțiuni, în concordanță cu Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015 a Curții Constituționale, pct. 31.

Având în vedere faptul că au caracterul unor adevărate sancțiuni, care sunt consecințele unei fapte penale, aplicarea corectă a legii în timp ar fi cea în sensul aplicării legii mai favorabile pentru fiecare dintre aceste sancțiuni; in cazul în care instanța va aprecia că nu poate fi aplicabilă legea mai favorabilă, a solicitat să se constate că în privința suspendării și excluderii sale din magistratură sunt incidente dispozițiile Legii nr. 303/2004.

Cu privire la constatarea suspendării de drept a Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cauza sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 305/2022.

Hotărârea nr. 536/26.03.2024 a secției pentru procurori a CSM este o hotărâre cu caracter individual, care privește cariera și drepturile subsemnatului, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 305/2022. Caracterul individual al hotărârii este evident, întrucât aceasta modifică dreptul său de a profesa ca procuror și de a beneficia de drepturi salariale pe o perioadă nedeterminată de timp, respectiv până la soluționarea definitivă a procesului penal nr. x/2020.

În acest sens, Hotărârea nr. 536/26.03.2024 nu este o hotărâre emisă în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, nefiind emisă în urma unei cercetări disciplinare prealabile, ci vizează drepturile și cariera procurorilor (care ar putea fi afectate ca urmare a unei hotărâri pronunțate în materie penală), având în vedere faptul că nu beneficiază de drepturi salariale, iar perioada de timp în care este suspendat nu este considerată vechime astfel încât să poată participa la examenul de capacitate.

Astfel cum rezultă din jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, măsura suspendării hotărârii contestate intervine ope legis, ca efect al formulării căii de atac a contestației. De asemenea, în aplicarea textului de lege, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii nu dispune suspendarea executării hotărârii contestate, ci doar constată apariția, în temeiul legii, a acestui incident, ca efect al formulării contestației pe rolul Înaltei Curți de Casație ș Justiție. Cu titlu de exemplu, a indicat considerentele Deciziei nr. 1432/2017, având ca obiect litigiu privind magistrații, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, până la soluționarea cauzei, situația sa juridică intră fără echivoc sub egida dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, întrucât nu există o dispoziție legală care să prevadă contrariul pentru situația care face obiectul judecății.

Această cerere de constatare a suspendării hotărârii a fost adresată anterior secției pentru procurori a CSM, cerere care s-a înregistrat sub nr. x/14 mai 2024 în cadrul Direcției de Resurse Umane și Organizare.

Cu toate acestea, în ordinea de zi din data de 28 mai 2024, secția pentru procurori a CSM a respins solicitarea sa (4 voturi nu, 1 vot nul), hotărârea nefiind încă redactată la momentul formulării prezentei cereri.

Prin urmare, dat fiind faptul că atât dispozitivul, cât și considerentele ICCJ sunt obligatorii pentru CSM, a solicitat să se constate prin încheiere că de la data de 29.04.2024 a intervenit suspendarea de drept a Hotărârii nr. 536 din 26 martie 2024 a secției pentru procurori a Consiliului Superior ai Magistraturii

În drept, au fost invocate prevederile art. 62 alin. (1) și art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, art. 1 din Legea nr. 192/2021, art. 29 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 305/2022, art. 15 alin. (2) Constituție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea adițională depusă de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată (inițială și adițională).

Intimatul a arătat că reclamantul a adresat Consiliului Superior al Magistraturii o cerere pentru a se constata suspendarea de drept a executării Hotărârii nr. 536/26.03.2024 a secției pentru procurori, iar cererea sa a fost respinsă prin Hotărârea nr. 733 din data de 28.05.2024 emisă de secția pentru procurori. Această hotărâre nu a fost încă redactată, astfel că cererea adițională este prematur formulată, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia.

Prin Hotărârea nr. 536/26.03.2024 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea din funcție, în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statut