ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4659/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 august

2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea adresei nr. x/29.07.2020, emisă de Curtea de Conturi, prin care s-a soluționat contestația CNSC 29528/2020, anularea Deciziei nr. 2/03.07.2020, emisă de Curtea de Conturi, anularea măsurii dispuse la pct. 1, 2, 3 și 4 din Decizia nr. 2/2020, precum și suspendarea în integralitate a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/2020.

Prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului ce vizează obligarea autorității administrative să emită încheierea de soluționare a contestației nr. 29528/22.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 1166 din 05 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Împotriva sentinței civile nr. 1166 din 05 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată.

Potrivit susținerilor recurentului-reclamant, chiar dacă dosarul nr. x/2021, pentru care a fost suspendat prezentul dosar, a fost soluționat, pentru a fi pronunțată o soluție justă în prezenta cauză, în acord cu dispozițiile legale invocate, și mai ales cu respectarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezenta cauză trebuie suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2021

De altfel, acesta a fost și raționamentul pentru care nu s-a făcut în prezenta cauză cerere de reluare a judecății, după pronunțarea instanței în dosarul civil nr. x/2021, întrucât a apreciat că o mult mai mare importanță în soluționarea prezentei cauze o are soluția ce va fi pronunțată în dosarul civil nr. x/2021, sens în care susține că se impune suspendarea cauzei, până la soluționarea acestuia din urmă.

Nu în ultimul rând, a formulat cererea de repunere în termen având în vedere citația emisă la data de 28 iulie 2023, în vederea perimării cererii.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității hotărârii instanței de fond prin care s-a constatat perimată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., reținând că de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2021, în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și până la termenul de judecată din 05 septembrie 2023, fixat în vederea discutării perimării, cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile reclamantului mai mult de 6 luni, iar acesta nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, criticile recurentului-reclamant fiind nefondate.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Așadar, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "(1) Instanța poate suspenda judecata:

(…)

Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Astfel, în situația suspendării facultative a judecății dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecății, procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "obligare emitere act administrativ - încheiere nr. 29528/22.07.2020", a fost soluționat prin sentința civilă nr. 824 din 03 mai 2022, rămasă definitivă prin nerecurare, în acord cu dispozițiile art. 634 C. proc. civ., moment de la care a început să curgă și termenul de perimare în dosarul dedus judecății.

Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

Susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia o mai mare importanță în soluționarea prezentei cauze o are soluția ce va fi pronunțată în dosarul civil nr. x/2021, sens în care s-ar fi impus ca să se dispună suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a acestui dosar, nu prezintă relevanță în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, care statuează cu privire la modul în care operează sancțiunea perimării, respectiv la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată în această procedură, prevederi legale ce au fost în mod corect interpretate și aplicate de instanța de fond.

De altfel, aceste apărări au fost invocate și în fața instanței de fond, fiind respinse în mod corect de judecătorul fondului, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles nici să atace cu recurs soluția de suspendare și nici să solicite repunerea prezentei cauze pe rol pentru ca ulterior să fie analizate aspectele învederate privind faptul că dezlegarea pe fond a cauzei ar depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2021.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut judecătorul fondului ca fiind intervenită sancțiunea perimării, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) din același act normativ, va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 1166 din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.