ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 28 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a MAI, a solicitat:

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtei la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute la sursă, de către pârâtă, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtei la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).

De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 85 din 03 martie 2023, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 martie 2023, sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 370 din data de 24 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 241 din 08 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins acțiunea față de acesta;

- a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect despăgubire și a obligat pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei;

- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10%.

Împotriva sentinței civile nr. 241 din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

3.1. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că instanța de fond a soluționat în mod nelegal cererea de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia, soluția fiind rezultatul unor erori de raționament juridic și de aplicare a legii la situația dedusă judecății, precum și de analiză a situației solicitantului de pensie, erori vădite și care conduc la restituirea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea dispozițiilor O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate în favoarea reclamantului.

Prin faptul că instanța judecătorească a creat un raport obligațional identic, cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, consideră că este o depășire a atribuțiilor judecătorești, în condițiile în care trebuia să constate că un astfel de raport există deja și să soluționeze cauza în consecință, respectiv prin lipsa de interes.

Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident astfel cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere efectele juridice ex nunc ale Deciziei nr. 650 din 15 decembrie 2022 detaliate în întâmpinarea formulată și depusă la instanța de fond, raportat la incidența art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Recurenta-pârâtă a apreciat că este lipsită de interes solicitarea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de contribuție de asigurări de sănătate, întrucât nu există un interes în obținerea de către reclamant a unei hotărâri judecătorești de obligare a casei de pensii la restituirea sumelor menționate, în raport de prevederile O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

De asemenea, Casa de Pensii sectorială a M.A.I. a reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate la sursă și ulterior a virat sumele în cauză la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., destinația finală a acestora fiind Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, astfel, se află în imposibilitatea de a le restitui și solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În opinia recurentei-pârâte, la data publicării O.U.G. nr. 4/2023 în Monitorul Oficial al României cererea reclamantului a rămas fără obiect și implicit lipsită de interes, astfel că se impune a fi respinsă ca atare.

Referitor la celelalte capete ale cererii formulate de reclamant, acestea sunt accesorii, astfel că devine aplicabil principiul de drept exprimat prin adagiu latin "accesorium sequitur principale", regula de drept conform căreia soluționare capetelor de cerere accesorii urmărește soluționarea capetelor de cerere principale.

Totodată, în ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflației și la plata dobânzii legale, contrar celor reținute de instanța de fond, a solicitat să se rețină faptul că această cerere nu a fost fundamentată în drept.

Normele declarate ca neconstituționale s-au bucurat, anterior pronunțării deciziei Curții, de o prezumție de constituționalitate, neputând fi reținut, de aceea, caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reținut sumele reprezentând cote de contribuție CASS din pensia reclamantului în baza unor dispoziții legale ce se bucurau de prezumția de constituționalitate, astfel că și sub acest aspect acțiunea se dovedește că este nefondată și trebuia să fie respinsă.

Astfel, în cauză, se reține că executarea creanței solicitată de reclamantului a fost eșalonată prin act normativ, astfel încât nu se poate reține culpa pârâtei în neexecutarea obligației, aceasta respectând actul normativ declarat ulterior neconstituțional, precum și O.U.G. nr. 4/2023.

3.2. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat că în speța dedusă judecății, instanța de contencios a fost investită în mod nelegal cu o cerere având un obiect pur patrimonial, prin care s-a solicitat exclusiv repararea prejudiciului, iar instanța de fond și-a însușit susținerile netemeinice ale reclamantului, pronunțând o soluție care nu satisface exigența textului art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prima instanță a stabilit nelegal existența unei obligații de plată în sarcina Guvernului fără a verifica, în mod judicios, ce reprezintă sumele pretinse de reclamant și, respectiv, care este în realitate raportul de drept material în baza căruia s-a format raportul de drept procesual dedus judecății.

Având în vedere calitatea de pensionar a reclamantului și faptul că pretenția lui este justificată prin prisma elementelor legate de raportul de asigurări sociale, este clar că acest raport reprezintă, în realitate, raportul de drept material în baza căruia s-a format raportul de drept procesual dedus judecății, astfel încât pentru cazul încălcării obligațiilor privind plata pensiei nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României.

În opinia recurentului-pârât, instanța de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicția asigurărilor sociale, astfel că în mod eronat a stabilit că acțiunea introductivă ar fi întrunit cerința legată de prejudiciu.

Totodată, în mod greșit a dispus instanța de fond în sarcina Guvernului României obligația de a plăti către reclamant a unei despăgubiri constând în plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului, calculate începând cu data primei rețineri și până la data restituirii efective, precum și la actualizarea sumelor ce urmează a fi restituite, în baza O.U.G. nr. 4/2023, începând cu luna ianuarie 2022, cu rata indicelui de inflație, întrucât, în opinia sa, se relevă lipsa capacității juridice civile și corelativ, a calității procesuale pasive a Guvernului României.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a arătat că soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, își are fundamentul în art. 194 lit. c) din C. proc. civ.. Față de acestea, prin adoptarea actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea practică a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 și a reglementat în sensul solicitat de partea reclamantă, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, sancționarea autorității publice pârâte pe calea urmată de către partea reclamantă.

Prin reglementările conținute de O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită, în mod corect și legal, competența caselor teritoriale de pensii, precum caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cât și sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.

Astfel, aceste entități vor proceda la calcularea și restituirea din oficiu a sumelor pretinse de partea reclamantă. Or, menținerea dispozițiilor hotărârii judecătorești contestate prin prezentul memoriu de recurs, ar duce la încasarea dublă, a acestor sume, ceea ce nu este permis, de moment ce legiuitorul delegat a stabilit un cadru normativ, special, pentru restituirea acestora.

Menținerea dispozițiilor hotărârii judecătorești recurate ar însemna eludarea actului normativ adoptat tocmai în sensul reparării prejudiciului, acesta fiind scopul indicat în preambulul său. Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Față de aceste aspecte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv restituirea unor sume reținute din pensie, recurentul-pârât a considerat pe de o parte, că Guvernul României nu poate fi obligat, la plata despăgubirilor reprezentate de sumele reținute din pensie cu titlu de C.A.S.S. și, pe de altă parte, că nu aceasta este calea care să asigure îndestularea părții reclamante, pretențiile acestuia subsumându-se, astfel, jurisdicției asigurărilor sociale.

Pentru aceleași considerente a apreciat recurentul-pârât că este nelegală și soluția instanței privind actualizarea sumelor cu rata inflației și plata dobânzilor legale aferente. Astfel, în măsura în care instanța de judecată a apreciat că obligația este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflație, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, rezultă în mod clar faptul că debitorului obligației bănești -principale, îi revine și sarcina îndeplinirii obligației subsecvente, pe cale de consecință.

Nu în ultimul rând, cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON pentru reclamant, a apreciat că soluția este nelegală, având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cât și faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne

Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate privind lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne prin cererea de recurs.

La soluționarea acestei excepții, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reținerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, respectiv că sumele ar fi fost folosite de Ministerul Finanțelor nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă într-o acțiune formulată în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reținute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, raportat la atribuțiile conferite lor de lege, ci, așa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanțelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de față, căci acesta nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat.

Așadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța declarată neconstituțională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenții actelor administrative emise în baza ordonanței, a căror anulare s-ar cere, sau autoritățile publice în privința cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speță, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operațiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanța neconstituțională.

În consecință, raportat la dispozițiile art. 36 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucuresti și va respinge acțiunea formulată împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de această soluție, Înalta Curte reține că nu se mai impune a fi analizate și celelalte critici formulate de această recurentă.

II.2. Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acțiune, în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând să se dispună încetarea reținerilor din pensie, restituirea sumelor reținute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată doar în parte, obligând pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei.

Prin cererea de recurs recurentul-pârât Guvernul României a reiterat apărările prezentate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind parțial fondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Criticile privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și, implicit, necompetența instanței de fond în soluționarea cauzei dedusă judecății, sunt nefondate.

Astfel, în speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei-pârâte, constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăsește și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

În consecință, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal era competentă să soluționeze cauza ce face obiectul dosarului dedus judecății.

Așadar, în condițiile în care prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, astfel că, contrar susținerilor recurentului-pârât, demersul reclamantului este unul admisibil.

Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuțiilor legale de plată a pretențiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că trebuie reținută în cauză calitatea acestei autorități de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susținut că această obligație ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entități care au reținut din pensia reclamantului sumele în discuție și care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligația restituirii lor, obligație care se extinde și cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.

Înalta Curte reține totuși că pretențiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale și a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflație. Astfel fiind, obligația de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală), aparținând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.

În concluzie, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanței de urgență declarate neconstituționale.

În acest context, instanța de control judiciar reține totuși că, prin art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, s-a dispus ca "sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate" și că "procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Totodată, art. 2 alin. (1) din același act a stabilit că "restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii".

Astfel, în condițiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, a rămas fără obiect.

Prin urmare, față de intervenția pârâtului Guvernul României în ordinea legislativă, în scopul inclusiv al restituirii sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.

Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate primi criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai subzistă interesul intimatului-reclamant de a acționa, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute începând cu luna ianuarie 2022.

Așadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligația de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligația de plată a acestor accesorii aparține tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligației de plată a unei contribuții, printr-un act normativ neconstituțional.

Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluției de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acțiunii, cât și a argumentelor pe fondul acestei pretenții.

Nu în ultimul rând, instanța de recurs mai reține și că, deși recurentul-pârât a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, sentința atacată nu cuprinde nicio dispoziție în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 241/2023 din 08 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și va respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 241/2023 din 08 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.