ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2024

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

2.1. Prin sentința civilă nr. 270/2023 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, față de obiectul său, litigiul pune în discuție îndreptățirea sau nu a autorităților publice competente de a impune sau nu plata contribuției de asigurări de sănătate la venituri din pensii, cu reținere la sursă. Invocarea în speță a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, respectiv neconstituționalitatea prevederilor legale care au stat la baza aplicării cotei de contribuții de asigurări de sănătate asupra sumelor care depășesc suma de 4000 RON și achitate cu titlu de pensie, reprezintă cauza prezentului demers judiciar și nu obiectul său.

În egală măsură, nu este pus în discuție însăși dreptul la pensie în sensul nașterii, modificării sau stingerii sale, reclamantul nu solicită plata pensiei într-un anumit cuantum, nu pune în discuție corectitudinea calculării ab initio a acesteia sau a eventualei sale recalculări prin raportare la prevederile legale aferente raportului juridic de asigurări sociale, ci solicită explicit restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate, apreciind că acestea nu sunt datorate.

Concluzionând, față de natura juridică a sumei a cărei restituire se solicită, anume contribuții la asigurările sociale de sănătate, prezentul litigiu trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuții, dintre cele menționate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecința fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, competența materială de soluționare a prezentei cauze îi revine tribunalului.

Simpla chemare în judecată a Guvernului României sau a altor autorități publice centrale nu poate atrage competența materială a Curților de apel de vreme ce natura obiectului litigiului determină aplicarea criteriului valoric și nu al rangului autorității. Competența instanței de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci și de obiectul principal al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2236/2023 din data de 17 octombrie 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, dispunând, totodată, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în cauză, nu este supus controlului instanței un act administrativ care să privească taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, motiv pentru care în cauză competența trebuie stabilită potrivit criteriului rangului autorității. Câtă vreme demersul reclamantului este întemeiat pe articolul 9 din Legea contenciosului administrativ și toate susținerile sale sunt centrate în jurul neconstituționalității unei norme legale și a reparării prejudiciului suferit de către reclamant ca urmare a aplicării normei neconstituționale, instanța apreciază că obiectul cauzei nu este reprezentat de o contribuție, care să confere prezentului litigiu o natură fiscală în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind o cerere în despăgubiri, în cazul căreia este aplicabil criteriul rangului autorității.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-au modificat dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, după cum urmează: "13. La articolul 155 alin. (1), după lit. a) se introduce o nouă literă, litera a1) cu următorul cuprins: venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON."

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Având în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală), Înalta Curtea constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte (Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

Prin urmare, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamantul având domiciliul în mun. Cluj Napoca, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor în favoarea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.