Decizia nr. 3328/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., pensionat din funcția de procuror din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat: I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunara de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: l . Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 din Legea nr. 554/2004);

Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004); II. De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru dreptul de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport dc dispozițiile art. 1 alin. (3) .i 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) i. 2, art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) i 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 53 din 4 mai 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes cu privire la petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata către reclamantul A. a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie; A admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; A respins petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata către reclamantul A. a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, ca lipsit de interes; A obligat pârâtul Guvernul României la plata, către reclamant, de despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației aplicată sumelor care se vor restitui reclamantei conform O.U.G. nr. 4/2023; A obligat pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI la plata, către reclamant, de despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculată începând cu data fiecărei rețineri și până la data restituirii acestora conform O.U.G. nr. 4/2023; A respins petitul având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. La termenul de judecată din data de 24.04.2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 53 din 4 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea Guvernul României la plata către reclamant a despăgubirilor constând în indexarea sumelor reținute cu rata inflației, precum și a capătului de cerere privind plata dobânzilor legale aferente acelorași sume reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate. În motivarea recursului arată că instanța de fond a stabilit în mod nelegal existența unei obligații de plată în sarcina Guvernului, fără a verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și că instanța a făcut abstracție de faptul că sumele pretinse de reclamant reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entitățile plătitoare ale drepturilor de pensie. Mai susține că în mod eronat instanța de fond l-a obligat la plata către reclamant a dobânzii legale, în condițiile în care Guvernul României nu are capacitate juridică civilă și nici calitate procesuală pasivă, astfel că poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind vorba de o capacitate juridică specială de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului. În acest context, potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G. nr. 57/2019, raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative. Arată că susținerile sale privind lipsa capacității civile a Guvernului sunt confirmate de dispozițiile art. 187 și următoarele din Legea nr. 287/2009, fiind reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în decizia nr. 363 din 4 februarie 2014, prin care s-a reținut că potrivit Legii nr. 90/2001, instituția pârâtului este reglementată ca o autoritate publică, organ cu caracter colegial, lipsit de personalitate juridică și capacitate juridică civilă, însă lipsa personalității juridice și a capacității juridice civile, nu exclude existența capacității juridice administrative, care este o capacitate juridică cu caracter special și limitat, caracteristică autorității publice, în derularea unor raporturi juridice specifice, cum ar fi cele de drept administrativ. Astfel, deși dispozițiile Legii nr. 90/2001 au fost abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, argumentele instanței supreme își păstrează valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege, la care se face referire în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ. Susține că nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate și nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii. Precizează că la data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023, adoptată în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, în care se prevede că restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii. În ceea ce privește obiectul cererii și interesul de a acționa, arată că prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 și a reglementat în sensul solicitat de părțile reclamante, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect. Susține că prin O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită competența caselor teritoriale de pensii, a caselor de pensii sectoriale, precum și a entităților care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cât și sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.

Apărările formulate în recurs Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat: repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunara de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, indexate cu rata inflației și acordarea de despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu acest titlu. Prima instanță a admis excepția lipsei de interes cu privire la petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata către reclamantul A. a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia; a admis în parte acțiunea și a respins petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri constând în plata către reclamantul A. a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia; a obligat pârâtul Guvernul României la plata, către reclamant, de despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației aplicată sumelor reținute, precum și la plata despăgubirilor constând în dobânda legală aferentă sumelor reținute; a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurentul-pârât Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând în esență, obligarea sa la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute din pensia intimatului-reclamant, precum și actualizarea respectivelor sume cu indicele de inflație. Înalta Curte constată că în cauză, prima instanță a reținut în mod eronat că Guvernul României are calitate procesuală activă în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023, ce reglementează modalitatea de restituire a sumelor reținute în mod nelegal din pensii, inclusiv din pensia intimatului-reclamant. Înalta Curte constată că intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care a formulat acțiune în instanță. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: "(…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie. În concret, prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a 1 ) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157 3 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 3 și alin. (7) 1 Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență. Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanță s-a învestit pe fond doar cu pretențiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 și dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri. Astfel, se constată că dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023 reglementează obligația de restituire a sumelor respective de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin Casa Națională de Pensii Publice, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 prevăzând că "(1) Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii." În același sens, conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2023 "(2) Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare." Având în vedere că potrivit art. 220 alin. (3) din Legea nr. 95/2006: "(3) Gestionarea fondului [Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate] se face, în condițiile legii, prin CNAS (...)", se reține obligația C.N.A.S. de a transfera sumele pretinse de reclamant către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice. În acest sens, instanța reține că art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că "(3) Sumele prevăzute la art. 1 se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în primele două zile lucrătoare ale lunii pentru care se efectuează plata, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii, astfel: a) într-un cont analitic deschis în cadrul contului "Sume de mandat și în depozit" la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Casei Naționale de Pensii Publice și caselor de pensii sectoriale; sumele încasate de Casa Națională de Pensii Publice se transferă în contul analitic din cadrul contului "Sume de mandat și în depozit" care se deschide la unitățile Trezoreriei Statului și pe numele caselor teritoriale de pensii; b) într-un cont deschis la instituții de credit pe numele entităților care plătesc venituri din pensii, altele decât cele prevăzute la lit. a)". În speță, se reține că la acest moment ceea ce a rămas de acordat în litigiul de față este reprezentat de actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensia intimatului-reclamant și dobânda legală aferentă, sume care, prin natura acestora, urmează soarta debitului principal, conform principiului accesorium sequitur principalem. De altfel, din chiar preambulul Ordonanței de urgență nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, reiese că scopul edictării acestei ordonanțe a fost reprezentat tocmai de evitarea demarării a numeroase litigii pentru recuperarea sumelor reținute. Astfel, în preambul O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că: "Având în vedere că prin Decizia nr. 650/2022 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) lit. a)1) ], pct. 14 (cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii") pct. 16 (cu referire la art. 1573), pct. 17 (cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"), pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71) ] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16 și 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale, reținându-se faptul că un număr mare de pensionari s-au adresat instanțelor de judecată solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestora, ținând cont de necesitatea imperativă a reglementării modalității de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate reținute în temeiul normelor declarate neconstituționale, astfel încât procesul să se desfășoare într-un interval de timp rezonabil și să poată fi susținut de la bugetul de stat, luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ar genera consecințe extrem de oneroase pentru bugetul de stat, concretizate în plata unor sume însemnate ca accesorii la obligația principală, (...). În consecință, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea despăgubirilor solicitate, constând în actualizarea sumelor reținute cu indicele de inflație și în dobânda legală aplicată acelorași sume, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce impune admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce privește obligarea acestuia la plata de despăgubiri constând în dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menținând în rest sentința.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 53 din 4 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce privește obligarea acestuia la plata de despăgubiri constând în dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate și, în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menținând în rest sentința.