ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3492/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1202 din 18 decembrie 2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale de sănătate, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, în următoarea modalitate:

- obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând o sumă egală cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexată cu rata inflației, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului;

- obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunțării hotărârii;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 190/2023 din data de 31 martie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și, în consecință, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflației aferentă despăgubirilor constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute, pe perioada ianuarie 2022- ianuarie 2023 inclusiv, din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

A respins în rest acțiunea, inclusiv petitul de cheltuieli de judecată pentru suma de 50 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea în parte a sentinței civile nr. 190/31.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2023, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata sumelor rezultate în urma reactualizării cu indicele de inflație și a dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea recursului a arătat că, la data pronunțării soluției, obiectul pretențiilor deduse judecății fusese realizat și că cererea intimatului-reclamant trebuia respinsă în integralitate.

Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, a precizat că în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023 fusese publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate potrivit căreia (art. 2 alin. (1) din ordonanță) sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eșalonat, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii.

Precizează recurentul-pârât că restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege.

Consideră că, raportat la pretențiile deduse judecății, prima instanță avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asigurații, inclusiv intimatul-reclamant, au dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

Susține că instanțele judecătorești nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituția României, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.

Apreciază recurentul-pârât că instanța de fond a stabilit, implicit și în mod nelegal, și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deși art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare".

În ce privește cererea privind actualizarea sumelor restituite, apreciază că se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate anterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.

De asemenea, precizează că, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În cuprinsul întâmpinării arată că, în cauză, sunt incidente prevederile privind răspunderea civilă delictuală, executarea eșalonată a obligației de plată a sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate conducând la un prejudiciu concret constând în diferența dintre suma stabilită prin O.U.G. nr. 4/2023, ca măsură reparatorie, și suma indexată cu rata inflației, respectiv dobânzile legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Consideră că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2023, neexistând o contradicție între aplicarea măsurii reparatorii instituite prin acest act normativ și acordarea unor despăgubiri pentru acoperirea integrală a prejudiciului. Prin soluția pronunțată, prima instanță nu a instituit, modificat sau abrogat norme juridice de aplicare generală, așa cum susține recurentul, ci dimpotrivă, a făcut o aplicare corectă a normelor în vigoare, în limitele competenței sale de autoritate judecătorească.

De asemenea, apreciază că în cauză nu este aplicabilă principiul specialia generalibus derogant, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 nu cuprinde dispoziții contare regulilor generale în materia reparării prejudiciului.

În ce privește critica privind competența Guvernului României de a acorda despăgubiri, constând în actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale penalizatoare, precizează că acest aspect nu poate face obiectul recursului, întrucât motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza căruia recurentul a ales să-și fundamenteze calea de atac, are în vedere situația în care hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și nu de drept procesual.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Așa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de față, intimatul A. a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea unor acte normative în baza cărora s-au reținut contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Reclamantul a solicitat, în esență, acordarea de despăgubiri de către emitentul ordonanței de urgență declarate neconstituționale precum și obligarea acestuia la emiterea unui act administrativ prin care sa dispună încetarea reținerilor apreciate a fi nelegale.

Temeiul de drept pe care și-a întemeiat acțiunea a fost art. 9 alin. (4) și (5) din Legea 554/2004.

Prima instanță a admis în parte acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamant și a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflației aferentă despăgubirilor, constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute, pe perioada ianuarie 2022- ianuarie 2023 inclusiv, din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului și a respins în în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere faptul că în urma modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022, pensia de serviciu a reclamantului a fost grevată de contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, reținerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depășesc 4.000 RON din venitul din pensii.

Sumele concrete care au fost reținute din pensia reclamantului au fost individualizate în adresa comunicată instanței de Casa Local de Pensii Dej.

Prin Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale mai multe texte de lege ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 printre care și cel cuprins la art. XXIV pct. 13.

Ca urmare a declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 17, pct. 18 și pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, pârâtul a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate în preambulul căreia este menționată Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, ca temei al emiterii acestui act.

Dat fiind că, prin acest act normativ emis de pârât, sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale sunt restituite, pretențiile reclamantului privind restituirea acestora sunt satisfăcute de către pârât motiv pentru care, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea parțială a petitului 1 a al cererii de chemare în judecată.

Constatând că reparația prejudiciului nu este integrală așa cum impune art. 1381, 1385, 1531, 1535 C. civ. și O.G. nr. 13/2011, întrucât pârâtul nu a reglementat restituirea sumelor reținute anterior actualizate cu rata inflației și cu acordarea dobânzilor legale de la data reținerii sumelor și până la restituirea integrală, instanța de fond a admis pretențiile reclamantului cu privire la acestea.

Referitor la critica recurentului-pârât potrivit căreia instanța de fond avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, prin care s-a reglementat dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023 potrivit cărora "Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate", creează cadrul legal și modalitatea de restituire a sumelor reținute din pensiile persoanelor fizice beneficiare a unor pensii care depășeau pragul de 4000 de RON.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a depășit limitele stabilite de aceste prevederi legale întrucât, cu privire la aceste sume, a respins pretențiile reclamantului, admițând în parte petitul 1 al cererii, prin care s-a solicitat restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate.

Susținerea recurentului-pârât că restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege nu a fost contrazisă de instanța de fond, aceasta obligând pârâtul la plata unor despăgubiri constând în contravaloarea indexării cu rata inflației (petitul 1a) și a dobânzilor legale (petitul 1b) aferente sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanță.

Motivul admiterii acestor pretenții fiind acela al reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant așa cum impune art. 1381, 1385, 1531, 1535 C. civ. și O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte reține că pârâtul nu a reglementat restituirea sumelor reținute actualizate cu rata inflației și cu acordarea dobânzii legale de la data reținerii acestor sume și până la restituirea integrală a lor, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile dispozițiile C. civ. și ale O.G. nr. 13/2011, legea specială neavând o dispoziție prin care să fie exceptate de la aplicare aceste dispoziții legale.

Într-adevăr, Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor însă intimatul-reclamant a introdus acțiunea sa în temeiul art. 9 alin. (4) și (5) din Legea 554/2004 potrivit cărora "(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5)Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Reclamantul A. a introdus cererea de chemare în judecată în data de 4 ianuarie 2023 iar Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1262 din 28 decembrie 2022, termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nefiind împlinit.

Nici critica privind stabilirea de către instanța de fond, în mod implicit, a unei alte surse bugetare pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, nu este fondată.

Art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 care prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare" reglementează sursa bugetară din care se vor face plățile sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanță iar nu pe cele privind indexarea cu rata de inflație și cele privind dobânzile legale. Astfel, în lipsa unor dispoziții legale privind sursa bugetară din care să fie plătite, despăgubirile sunt suportate din bugetul autorității emitente a actului normativ cauzator de prejudicii.

Chiar dacă, restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate (obligația principală) este dată prin lege în competența exclusivă a caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României poate fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație, întrucât acesta din urmă a adoptat actul normativ declarat neconstituțional, în temeiul căruia au fost produse prejudicii prin încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, cu referire la interdicția de a afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, în speță, dreptul la pensie, prevăzut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 190/2023 pronunțate la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 190/2023 pronunțate la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.