ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4569/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2023, pe rolul Judecătoriei Constanța, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, a solicitat:

(i) lămurirea înțelesului întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 368/2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, din perspectiva obligațiilor stabilite în sarcina pârâților;

(ii) anularea încheierii nr. 17215/2022, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022;

(iii) anularea Somației emisă în data de 10.04.2022 de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022;

(iv) anularea Încheierii emise în data de 10.04.2022 de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită;

(v) anularea adreselor de înființare a popririi;

(vi) anularea parțială a încheierii din data de 13.04.2022 prin care s-a dispus suspendarea executării silite numai în ceea ce privește debitorul Inspectoratul Teritorial de Muncă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 792 din 30 ianuarie 2024, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 712 alin. (2) și art. 714 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează contestația la titlu, precum și împrejurarea că, prin formularea primului capăt al cererii, contestatorul urmărește lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 368/27.01.2022, pronunțată de Trobunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, argumentele aduse în susținerea celorlalte capete de cerere grefându-se pe consecința acestor lămuriri.

Prin urmare, Judecătoria Constanța a apreciat că revine Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de față, acest tribunal fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

2.2. Prin încheierea din 12 iunie 2024, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea capătului 1 de cerere și formarea unui nou dosar, sub nr. x/2024, având aceleași părți și obiect contestație la titlu, capetele 2-6 din cerere urmând a fi soluționate în dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 4617 din 28 iunie 2024, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat în favoarea Judecătoriei Constanța competența de soluționare a contestației la executare și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., nu are competența de a soluționa contestația la executare, instanța competentă fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Constanța. A mai reținut și că în speță nu sunt incidente prevederile art. 123 C. proc. civ., ci dispozițiile art. 99 alin. (1) din același cod, acțiunea cuprinzând o contestație la titlu și o contestație la executare silită propriu-zisă, iar competența se stabilește după obiectul fiecărei pretenții, impunându-se disjungerea acțiunii și judecarea de către Tribunalul București a contestației la titlu, pe de-o parte, urmând ca instanța de executare să procedeze la judecarea contestației la executare propriu-zise, pe de altă parte.

Analizând conflictul negativ de competență în raport de hotărârile pronunțate și de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Constanța competența materială de soluționare a prezentei contestații la executare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, contestatorul A. a formulat mai multe capete de cerere, primul capăt al cererii vizând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 368/27.01.2022, pronunțată de Trobunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, următoarele capete de cerere având natura unor petite specifice contestației la executare. Așadar, după cum în mod corect a reținut Tribunalul București, acțiunea inițială cuprindea, pe de-o parte, o contestație la titlu formulată în temeiul art. 714 alin. (3) C. proc. civ., iar, pe de altă parte o contestație la executare silită propriu-zisă, formulată în condițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte mai reține că, prin încheierea din 12 iunie 2024, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea capătului 1 de cerere și formarea unui nou dosar, sub nr. x/2024, având aceleași părți și obiect contestație la titlu, capetele 2-6 din cerere urmând a fi soluționate în dosarul nr. x/2023.

În consecință, conflictul negativ de competență, asupra căruia Înalta Curte a fost chemată să se pronunțe, vizează determinarea instanței competente să judece pricina în raport de obiectul cererii, astfel cum a fost stabilit în urma măsurii disjungerii petitelor acțiunii inițiale. Având în vedere că, în prezent, în dosarul nr. x/2023 urmează a se soluționa doar petitele 2-6 ale acțiunii, având ca obiect contestația la executare formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, respectiv la instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului. Cum domiciliul debitorului A. se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a prezentei contestații la executare.

Înalta Curte mai reține că, în luarea măsurii de declinare a competenței, Judecătoria Constanța a reținut că petitele 2-6 sunt o consecință a formulării celui dintâi petit, vizând contestația la titlu, astfel că instanța emitentă a titlului este competentă să soluționeze toate petitele cererii. Acest argument nu poate fi avut în vedere în pronunțarea regulatorului de competență, raportat la disjungerea petitelor acțiunii, astfel cum a fost dispusă de Tribunalul București, și la împrejurarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ., ci cele ale art. 99 din același cod, reclamantul sesizând instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, caz în care competența se stabilește în raport cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.

Din cuprinsul motivelor cererii rezultă că sunt contestate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 522/2022 al BEJ C. atât din perspectiva lipsei solidarității obligației de plata între contestatorul A. și Inspectoratul Teritorial de Muncă (aspect a cărui lămurire se solicită prin contestația la titlu), cât și din perspectiva unor motive de nulitate proprii actelor de executare contestate (lipsa caracterului determinabil al sumelor executate, modul de calcul și cuantumul cheltuielilor de executare, incidența art. VI alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 130/2021).

Astfel fiind, între primul capăt de cerere și petitele 2-6 ale acțiunii nu se confirmă existența unui raport de accesorietate în sensul indicat de art. 123 C. proc. civ., ceea ce implică în consecință stabilirea competenței de soluționare a capetelor de cerere vizând contestația la executare propriu-zisă în favoarea instanței de executare, anume Judecătoria Constanța.

În plus, Înalta Curte observă existența unei incompatibilități procesuale între contestația la executare obișnuită și contestația la titlu desfășurată în fața unei instanțe de contencios administrativ, prin prisma specificului fiecărei proceduri judiciare în parte și a analizei de realizat în sarcina judecătorului, a hotărârii pronunțate și căii de atac specifice, astfel că nu ar putea opera o prorogare de competență în favoarea instanței superioare în grad ierarhic.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a contestației la executare, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației la executare privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.