ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4491/2024

Ședința publică din data de 11 octombrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație față de Rezoluția emisă de inspecția Judiciară în dosarul nr. x din 28.04.2022 cu nr. ieșire x/28.04.2022.

Reclamantul a formulat cerere precizatoare, solicitând anularea rezoluțiilor C 22-697 din 28.04.2022 a Inspectorului-Șef al Inspecției Judiciare, Direcția de inspecție pentru procurori și Rezoluția de clasare nr. 22-1165 emisă la data de 11.04.2022 de Inspecția Judiciară, Direcția de inspecție pentru procurori, atașând în fotocopie cele două rezoluții contestate, cereri adresate parchetului, certificat medico-legal, ordonanța din 10.01.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângere adresată secției 14 Poliție, sesizare adresată Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 1379 din 6 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de A. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară.

În motivare, recurentul a susținut că la data de 06.10.2023 s-a judecat dosarul nr. x/2022 în ședință publică, însă acesta nu a primit citația, nu a fost prezent la termen și nici nu a solicitat desfășurarea dezbaterilor în lipsa lui. A arătat că a primit sentința la data de 20.11.2023 prin poștă electronică.

Totodată, a susținut că inspectorul judiciar nu s-a pronunțat și asupra calității raționamentului logico-juridic cu privire la demararea sau nu a cercetărilor penale. În continuare, a arătat că susținerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București că "fapta este neclară sau incomplet descrisă și nu sunt indicate mijloace de probă" nu corespunde realității.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

La data de 29 mai 2024 recurentul-reclamant a depus, prin e-mail, înscrisuri în dovedirea temeiniciei solicitării de anulare a rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară.

La data de 25 iunie 2024 recurentul-reclamant a depus, prin e-mail, răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", Înalta Curte constată că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte reține că reclamantul A. a formulat contestație față de Rezoluția emisă de inspecția Judiciară în dosarul nr. x din 28.04.2022 cu nr. ieșire x/28.04.2022 și cerere precizatoare, soluționate prin sentința civilă nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat că nu a fost citat în mod legal pentru ultimul termen de judecată la care s-a soluționat dosarul, în condițiile în care nu solicitase judecarea cauzei în lipsă și nu primise citația pentru termen.

Verificând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte constată că, pentru termenul de judecată din data de 06.10.2023, instanța de fond a dispus citarea reclamantului atât la domiciliul său, cât și la adresa aleasă de corespondență; grefierul de ședință a emis două citații, una la domiciliul reclamantului și una prin TDS – aplicația de transmitere a documentelor în sistem electronic (astfel cum a solicitat recurentul și cum a fost citat și pentru termenele anterioare), însă la dosar nu există decât dovada comunicării de citare la domiciliu.

Deși există consemnate în citativ mențiunile grefierului de ședință cu privire la modalitatea de citare pentru termenul de judecată din data de 06.10.2023, la dosar nu se regăsește atașată dovada comunicării citației și prin TDS, astfel cum solicitase reclamantul să fie citat.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, la termenul de judecată din 06.10.2023, a soluționat cauza fără a avea la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare prin TDS cu reclamantul, acesta solicitând să i se comunice documentele la adresa de e-mail pe care a indicat-o.

Într-o astfel de situație, erau incidente dispozițiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecata și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Din mențiunile practicalei sentinței recurate, rezultă că la apelul nominal făcut în ședință publică, reclamantul nu a fost prezent nici personal, nici prin reprezentant convențional, astfel încât, în cauză, erau întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.. După cum rezultă din chiar conținutul textului legal în discuție, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea nulității, ceea ce conferă caracter fondat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte arată că, în cazul neregularităților referitoare la citare, instanța de judecată nu se afla în situația de a se pronunța, ci avea obligația de a amâna judecata cauzei conform dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Rațiunea citării este aceea ca părților să le fie respectat dreptul de a se prezenta la termenul de judecată, de a participa la dezbateri și de a putea urmări pronunțarea soluției în cauza dedusă judecații.

Dispozițiile procedurale care reglementează citarea părților au un caracter imperativ, citarea legală a părților fiind necesară pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 C. proc. civ. și art. 6 CEDO, prin garantarea dreptului la apărare și respectarea principiului contradictorialității, observându-se că alin. (2) al art. 153 C. proc. civ. oferă un remediu prin care se poate evita nulitatea, respectiv amânarea judecății și citarea părții.

Deși instanța de recurs observă că reclamantul nu a indicat în mod expres adresa aleasă de corespondență, fiind făcute doar câteva mențiuni vagi cu privire la adresa de domiciliu, schimbarea domiciliului sau schimbarea cărții de identitate, Înalta Curte constată că acesta a indicat cu fiecare ocazie adresa personală de e-mail și, mai mult decât atât, a confirmat de fiecare dată primirea documentelor transmise via TDS, mai puțin cu privire la termenul din data de 06.10.2024.

Având în vedere solicitările reclamantului de a fi citat la adresa e-mail indicată, respectiv prin TDS, precum și rezoluția judecătorului fondului de a se emite citații atât la domiciliul reclamantului, cât și la adresa aleasă de corespondență, luând în considerare faptul că de la dosar lipsește dovada citării prin TDS, precum și susținerea recurentului-reclamant că nu a primit citația pentru termenul din 06.10.2023, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497, art. 496 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.