ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2024

Ședința publică din data de 11 octombrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 22.11.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii anularea Avizului nr. 158/Ex/2022 emis de către pârât și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 144/08.03.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pe rolul Curții de Apel Bacău cauza a fost înregistrată la data de 30.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 53/2023 din 19 mai 2023, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 53/2023 din 19 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii prin încălcarea și aplicarea greșită a normelor materiale de drept, respectiv prin încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece a reținut că avizul atacat emis de Ministerul Culturii în vederea demarării procedurii de expropriere pentru cauza de utilitate publică a monumentului istoric B. reprezintă un punct de vedere solicitat de unitatea administrativă care urmează să emită un act administrativ, respectiv HCL 97/2021. A mai susținut că instanța de fond a reținut, în mod eronat, că acest act este o formalitate procedurală care nu produce efecte juridice și care nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, ci doar contribuie la întărirea caracterului legal al actului administrativ, concluzionând că acest aviz nu este un act administrativ unilateral.

Ministerul Culturii a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 31 iulie 2024 a transmis prin fax o cerere de renunțare la judecata recursului, ce a fost comunicată intimatului-pârât Ministerul Culturii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecată

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., solicitarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. de renunțare la judecata cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, întrunind condițiile prevăzute de lege, urmând să ia act de renunțarea la judecata cauzei în considerarea argumentelor ce vor fi arătate în continuare.

Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a principiului disponibilității reglementat de art. 9 din C. proc. civ., dreptul de a renunța la judecata cererii pe care a introdus-o pe rolul instanței, fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă în mod vădit intenția de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecății și în orice proces civil.

Sesizată fiind cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata acestuia, care nu a fost motivată.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatului-pârât Ministerul Culturii.

În conformitate cu art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de revizuent, Înalta Curte reține că, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Altfel spus, manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularului cererii deduse judecății, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Se constată, așadar, că sunt incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează "Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în virtutea cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

În egală măsură, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Față de considerentele expuse, în raport de prevederile art. 406, art. 463 alin. (1) și art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 53/2023 din 19 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 53/2023 din 19 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.