ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4362/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4362/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 14 iulie 2023, sub nr. de dosar x/2023, petentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, în principal, anularea procesului-verbal nr. x din 01.07.2023, în subsidiar, înlăturarea măsurii suspendării permisului de conducere timp de 150 de zile.
La termenul de judecată din 07.11.2023, Judecătoria Brașov a constatat, în baza art. 131 C. proc. civ., că este competentă material să judece prezenta cauza, potrivit dispozițiilor art. 94 C. proc. civ., și teritorial, conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța, în temeiul art. 258 C. proc. civ. raportat la art. 255 din același cod a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video pentru intimat.
La același termen, instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare, pronunțarea fiind amânată la data de 21.11.2023.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Brașov
Prin sentința civilă nr. 10997 de la data de 21 noiembrie 2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat spre soluționare în favoarea Judecătoriei Onești cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Bacău.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 24 iulie 2023, prevederile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. stabileau că: "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta". Aceste prevederi au fost modificate în sensul că: "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul".
Având în vedere că plângerea petentului a fost depusă la Judecătoria Brașov la data de 14.07.2023, adică înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 254/2023, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile privind competența teritorială în vigoare la data de 14.07.2023.
Totodată, având în vedere că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției PBCW nr. 241336 din 01.07.2023 s-a reținut săvârșirea faptei de către petent pe DN11, în localitatea Poiana Sărată, județ Bacău, sector de drum aflat în circumscripția Judecătoriei Onești, s-a reținut că Judecătoria Onești este competentă teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională, nefiind aplicabile dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Onești
Prin sentința civilă nr. 884 de la data de 29 mai 2024, Judecătoria Onești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cererii formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimatul IPJ Bacău, în favoarea Judecătoriei Brașov.
A constatat existența unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Judecătoria Onești și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere faptul că Judecătoria Brașov, la termenul din data de 07.11.2023, și-a stabilit competența teritorială în soluționarea prezentei plângeri, a încuviințat probele, a declarat cercetarea procesului încheiată, a deschis și închis dezbaterile asupra fondului cauzei, după care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat la Judecătoria Onești.
Instanța a avut în vedere Decizia ÎCCJ nr. 31/2019 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Totodată, în considerentele acestei decizii s-au statuat următoarele:
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., prima instanță sesizată a devenit competentă ca urmare a încheierii interlocutorii pronunțate sub aspectul competenței, motiv pentru care excepția necompetenței materiale nu mai poate fi pusă în discuție în fața acestei instanțe. Dacă totuși se dispune, ulterior momentului procesual reglementat de art. 131 din C. proc. civ., declinarea competenței către o altă instanță din considerente privitoare la competența materială procesuală, cea de a doua instanță învestită este ținută, la rândul său, a face aplicarea dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., concluzie la care se ajunge și prin aplicarea ipotezei reglementate de art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.. Dacă a doua instanță învestită (în favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare a cauzei) nu ar avea obligația verificării propriei sale competențe, prevederile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. nu s-ar aplica în nicio situație, fiind imposibil a se naște vreodată conflictul negativ de competență. Or, o asemenea ipoteză este de plano exclusă, a doua instanță sesizată având astfel îndatorirea de a-și verifica propria competență potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Instanța a reținut că aceste considerente ale Deciziei ÎCCJ nr. 31/2019 (obligatorii ca și dispozitivul) sunt valabile și în ceea ce privește competența teritorială exclusivă, competență de ordine publică ca și competența materială despre care se face vorbire, având în vedere și dispozițiile art. 129 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Analizând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că petentul A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr. x din 01.07.2023 solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlăturarea măsurii suspendării permisului de conducere timp de 150 de zile.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că, deși regimul juridic al contravențiilor constatate pe drumurile publice este reglementat de O.U.G. nr. 195/2022 care la art. 118 alin. (1) prevede o competență specială de soluționare a cauzei de către instanța pe raza teritorială a căreia a fost săvârșită fapta (forma în vigoare la data formulării plângerii, respectiv 14.07.2023), în realitate problema care se identifică în cauză privește neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență de către prima instanță pe rolul căreia a fost înregistrată plângerea.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."
Or, așa cum se poate constata din analiza înscrisurilor de la dosar și prin raportare la norma legală anterior citată, reiese că prima instanță învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brașov, deși a constatat la primul termen de judecată de la data de 07.11.2023, prin încheiere interlocutorie, că este competentă în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, dispunând amânarea pronunțării la 21.11.2023, ulterior, a revenit asupra acestei măsuri și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, reținând incidența art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022 (forma în vigoare la data formulării plângerii, respectiv 14.07.2023).
Prin urmare, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, și anterior formulării concluziilor în cauză, invocarea excepției de necompetență teritorială este tardivă.
Ca o consecință a acestui fapt, instanța care nu a invocat excepția de necompetență teritorială la termenul de judecată prevăzut de dispoziția legală de la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rămâne învestită cu soluționarea cauzei, în cazul de față competența de soluționare a cauzei fiind consolidată în favoarea Judecătoriei Brașov prin încheierea interlocutorie de la data de 07.11.2023.
De asemenea, Înalta Curte constată că argumentația oferită de Judecătoria Onești care a validat considerentele Deciziei RIL nr. 31/2019 în cauză este corectă cu precizarea că, deși situația particulară a speței identificată mai sus este diferită, în acest caz fiind vorba de faptul că prima instanță s-a declarat competentă și apoi necompetentă teritorial de soluționarea pricinii, în realitate problema juridică este identică, respectiv neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență a instanței.
Din această perspectivă, trebuie avute în vedere cele statuate în considerentele deciziei nr. 31/2019 potrivit cărora Înalta Curte a reținut că: "Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale."
În consecință, fără avea în vedere faptul că în Decizia RIL nr. 31/2019 aspectele tranșate de instanța supremă vizează competența materială (problematică nerelevantă în cauză), considerentele interpretative dezvoltate se transpun și cu privire la competența teritorială de ordine publică, sens în care Înalta Curte consideră consolidată competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial în favoarea Judecătoriei Brașov.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău – Serviciul Rutier Bacău în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.