ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 30.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Brașov, secția 2 poliție.

2.1 Prin sentința civilă nr. 645/2021, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că regula generală privind competența de soluționare a plângerilor contravenționale, atât sub aspect material, cât și teritorial este stabilită de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel că, având în vedere că instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvâșită fapta contravențională, în speță municipiul Brașov, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Brașov.

2.2 Prin sentința civilă nr. 6022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată prin note scrise de către reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și a fost declinată competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este o specie a actului administrativ, act administrativ al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004. Dispozițiile O.G. nr. 2/2001 nu reglementează acțiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, motiv pentru care competența și regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri sunt cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.

Reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că natura juridică a acțiunii formulate nu este cea de plângere contravențională, dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză, motiv pentru care judecătoria nu se poate declara competentă să soluționeze cauza, astfel că Tribunalul Bacău este instanța competentă să soluționeze prezenta acțiune.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale aplicabile în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Brașov, secția 2 poliție.

Astfel, se constată că reclamantul, în calitate de emitent al procesului-verbal de contravenție, a învestit instanța cu o acțiune în anularea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de contravenție emis de acesta, temeiul invocat fiind Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este o specie a actului administrativ, act administrativ al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004. Dispozițiile O.G. nr. 2/2001 reglementează la art. 31 din O.G. nr. 2/2001 acea acțiune formulată de contravenient, ori partea vătămată sau, după caz, persoana de la care s-a dispus confiscarea prin procesul-verbal, aceasta fiind unica cerere care poate intra în competența judecătoriei, aceste dispoziții nereglementând acțiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, motiv pentru care competența și regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri sunt cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Prin raportare la obiectul prezentului demers judiciar, respectiv cererea de anulare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Brașov, secția 2 Poliție formulată de emitentul acestuia, pentru stabilirea competenței materiale vor fi avute în vedere prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitoare la rangul autorității emitente, competența de soluționare a cauzei, în fond, urmând a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov în contradictoriu cu pârâtul A. prin curator special B. în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.