ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4359/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 12.06.2023, și completată la primul termen de judecată, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Roman și Ministerului Culturii, a solicitat instanței de judecată anularea Deciziei de Concediere înscrisă în art. 1 teza a II-a din Ordinul nr. 750/25.04.2023 emis în comun de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Roman; anularea Ordinului nr. 750/25.04.2023 prin care a fost eliberată din funcția deținută în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, precum și a actelor care au stat la baza acestuia; repunerea părților (Ministerul Afacerilor Externe și reclamanta A.) în situația anterioară anulării Ordinului nr. 750/25.04.2023 și reintegrarea reclamantei în funcția ocupată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe; obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamanta trebuia să beneficieze "până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză", cu obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6402 din data de 16 noiembrie 2023, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a avut în vedere că Ordinul comun nr. 750/25.04.2023 în ceea ce privește măsura de revocare a reclamantei din funcția de director la Institutul Cultural Român din Londra are natura juridică a unui act administrativ individual în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act administrativ simetric celui de numire în funcție (Ordinul comun nr. 2105/12.09.2022), iar din dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român, art. 20 din același act normativ, precum și art. 2 lit. d) din Legea nr. 269/2003 rezultă că pe durata exercitării misiunii permanente în străinătate în funcția de director la ICR Londra, reclamanta a avut statut de membru al Corpului Diplomatic și consular al României având calitatea de funcționar public cu statut special.

Tribunalul București a mai reținut că Ordinul comun contestat a prevăzut efecte cu privire la două raporturi juridice de natură distinctă; unul de drept administrativ, care a privit statutul de funcționar public cu statut special avut de reclamanta în calitate de director al ICR Londra, și unul de dreptul muncii, iar efectele produse în planul raporturilor de drept administrativ au fost cele legate de revocarea din funcția de director, încetarea misiunii în serviciul Exterior și rechemarea în Centrala Ministerului de Afaceri Externe, iar efectul produs pe planul raporturilor de muncă a fost încetarea contractului individual de muncă nr. x/23.07.2022 încheiat cu MAE pe durată determinată, măsura despre care reclamanta susține că ar fi, în realitate, o concediere.

Întrucât efectele cu privire la ambele raporturi juridice au fost produse însă prin același ordin, iar capetele de cerere sunt în strânsă legătură, Tribunalul București a apreciat că ar fi incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd prorogarea legală de competență în favoarea instanței de grad mai înalt, adică în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 643 din data de 18 aprilie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și, pe cale de consecință, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că între reclamantă, în calitate de salariată, și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x în registrul de evidență a salariaților, semnat de reclamantă la data de 14.07.2022, pe durată determinată, și anume, pe perioada misiunii permanente în străinătate, începând cu data de 23.07.2022, reclamanta ocupând postul de director la Institutul Cultural Român de la Londra, contract individual de muncă care a încetat prin Ordinul nr. 750/25.04.2023.

Curtea de Apel București a mai reținut că reclamanta intră în categoria personalului de specialitate al institutelor culturale românești, așa cum se prevede la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român, postul de director la Institutul Cultural Român de la Londra fiind ocupat de reclamantă în temeiul unui contract individual de muncă, iar raportul de muncă în cazul reclamantei este reglementat de Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român, lege specială care nu conține dispoziții specifice deorgatorii în privința soluționării conflictelor de muncă.

Calitatea de instituție publică/autoritate publică a emitentului Ordinului nr. 750/25.04.2023 a apreciat că nu atrage în mod automat aplicarea jurisdicției contenciosului administrativ, competența instanței de contencios administrativ nefiind una intuitu personae. Competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și intervine doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Prin urmare, Curtea a reținut că raporturile juridice litigioase deduse judecății în prezenta cauză sunt generate de un conflict de muncă, fiind așadar specifice jurisdicției muncii.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Astfel, obiectul judecății îl constituie în principal cererea de anulare a Ordinului nr. 750/25.04.2023 emis în comun de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director al Institutului Cultural Român din Londra a reclamantei A., ca urmare a revocării din funcție. De asemenea, s-a dispus rechemarea reclamantei în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, încetarea misiunii în Serviciul exterior și încetarea contractului individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Externe.

Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sesizat cu această acțiune, a considerat că acțiunea are mai multe capete principale de cerere având aceeași cauză, deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, de competența unor instanțe diferite (tribunal și curte de apel) caz în care, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competența aparține instanței de grad mai înalt.

Aprecierea este greșită deoarece toate capetele de cerere, inclusiv ce de anulare a Ordinului nr. 750/25.04.2023, sunt de competența tribunalului, secția competentă pentru conflicte de muncă. Deși ordinul este într-adevăr un act administrativ individual emis de autorități publice centrale, cererea de anulare a lui nu este de competența instanțelor de contencios administrativ datorită conținutului său, care privește în esență încetarea contractului individual de muncă și, prin urmare, litigiul determinat de cererea de chemare în judecată are natura unui conflict de muncă în sensul art. 1 pct. 24 teza I din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (conflictul de muncă este conflictul dintre angajați/lucrători și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional, social ori alte drepturi rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu).

Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Așa cum bine a arătat Curtea de Apel București, Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român nu conține dispoziții specifice deorgatorii în privința soluționării conflictelor de muncă, ceea ce înseamnă că se aplică dreptul comun în materie, respectiv Codul muncii, care este lege organică. Potrivit art. 269 din acest cod, cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.

Prin urmare, având în vedere că prezentul litigiu are caracterul unui conflict de muncă, Înalta Curte constată că instanța sesizată de către reclamantă inițial, și anume Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă, este competentă material să soluționeze cauza.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii și Ministerul Afacerilor Externe în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii și Ministerul Afacerilor Externe în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.