Decizia nr. 4340/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2023, la data de 20.04.2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj și Consiliul Superior al Magistraturii, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îi remită mapa profesională cunoscută uzual ca dosar profesional. La data de 14.06.2023, reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul extinderii cadrului procesual subiectiv, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Gorj și Tribunalul Olt. Prin sentința nr. 1644/28.09.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 20.10.2023, sub nr. x/2023.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 23 din 17 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Tribunalul Gorj și Ministerul Justiției și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt și Tribunalul Vâlcea, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs ce face obiectul judecății Împotriva sentinței de mai sus a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, în esență, recurenta a arătat că și-a exercitat activitatea ca judecător, conform mențiunilor din contractul de muncă, în cadrul Judecătoriei Târgu Cărbunești. Totodată, a menționat că, deși numele său a fost B. iar, urmare a desfacerii căsătoriei din anul 2014, este A., Tribunalul Gorj avea posibilitatea de a identifica, conform mențiunilor copiei carnetului de muncă, cât și a CNP-ului, acest fapt, însă nici una dintre instituții nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile ce se regăsesc în arhiva lor. Totodată, a mai susținut că Tribunalul Dolj, luând act de excluderea sa din funcția de judecător, nu i-a opus dispozițiile legale privind confidențialitatea datelor din dosarul – mapa profesională și a remis voluntar ceea ce s-a regăsit în arhiva sa. De asemenea, recurenta a mai susținut că Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii este un act subsecvent ca putere normativă unei legi și nu poate avea aptitudinea de a adăuga la lege. Prin urmare, ca efect al excluderii sale din magistratură, nu exercită calitatea de judecător și nu îi poate fi impusă vreo obligație de confidențialitate. În acest sens, a precizat că textul de lege este pe cât de strict, pe atât de lacunar, întrucât, deși se face trimitere strict la judecători și procurori (persoanele excluse din această funcție neavând calitatea de judecător sau procuror), pe de altă parte nu distinge despre care confidențialitate se impune persoanei care solicită propriul dosar profesional și, mai mult, care este sancțiunea încălcării obligației de confidențialitate și față de cine are judecătorul, procurorul, ex-judecătorul, ex-procurorul obligația de confidențialitate. Nu în ultimul rând, a mai arătat că refuzul pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul Olt, Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Gorj a prejudiciat-o în cauza nr. 4553/63/2021, având ca obiect acțiune în rezoluțiune.

Apărările formulate în recurs Împotriva recursului promovat au formulat întâmpinări intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul Olt și Ministerul Justiției. 4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Tribunalul Dolj a invocat excepția nulității recursului, întrucât, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare în aceste motive de nelegalitate. 4.2. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția nulității recursului, s-a arătat că, prin recursul formulat, recurenta-reclamantă, deși a citat dispozițiile art. 488 C. proc. civ., în cuprinsul cererii aceasta a reluat doar aspecte referitoare la fondul cauzei așa cum au fost redate în acțiunea introductivă la instanță, fără a arăta în concret ce anume constau pretinsele încălcări ce constituie motive de recurs. Așadar, în contextul în care aceasta nu a formulat critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției, rezumându-se doar la expunerea unor afirmații cu caracter imprecis și general, nu permit instanței de control judiciar examinarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. 4.3. Intimatul-pârât Tribunalul Olt a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca temeinică și legală. 4.4. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului declarat, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinări Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la cele 3 întâmpinări, prin care a combătut apărările formulate prin acestea. În ceea ce privește excepția nulității invocată de pârâții Tribunalul Dolj, Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul Olt, în esență, recurenta-reclamantă a susținut că toate criticile aduse sentinței primei instanțe se încadrează punctual în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și privesc hotărârea primei instanțe sub acele aspecte în care s-a pronunțat prin motive străine de natura cauzei și prin motive care depășesc atribuțiile instanței – adăugare la lege. În acest sens, a menționat că nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la confidențialitatea dosarului profesional aflat în posesia Consiliului Superior al Magistraturii, nici ale regulamentului, precum și nici vreo obligație de a se prezenta personal la sediul Consiliului pentru a-și asuma această obligație de confidențialitate și a intra în posesia dosarului profesional.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 10 mai 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției nulității recursului invocată prin întâmpinările depuse de către pârâții Tribunalul Dolj, Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul Olt. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ. De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea de către partea care promovează recursul a obligației de motivare este necesar ca prin calea de atac exercitată partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate. Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susținerile expuse să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte. În esență, recurenta, deși a citat dispozițiile art. 488 C. proc. civ., prin calea de atac exercitată a reiterat aspecte referitoare la situația de fapt, nestructurate din punct de vedere juridic, fără a combate în vreun fel raționamentul reținut de prima instanță la pronunțarea hotărârii recurate. Inclusiv în cadrul răspunsului dat la întâmpinările intimaților, recurenta s-a limitat a susține că motivele de recurs se încadrează punctual în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că hotărârea primei instanței cuprinde motive străine de natura cauzei și depășește atribuțiile instanței judecătorești, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, fără a indica în concret norma de procedură încălcată de către instanța de fond sau ipoteza în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată. Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici privind chestiuni de drept care să poată fi subsumate motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, fără a le structura în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului. Pentru considerentele expuse, se reține că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 23 din 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.