ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a formulat contestație împotriva rezoluției nr. C21-822/19.05.2021 a Inspectorului – șef prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare nr. 881/A/30.03.2021, pe care le consideră netemeinice și nelegale.

La data de 19.10.2021 a depus întâmpinare pârâta Inspecția Judiciară, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

La data de 25.06.2021, reclamantul a depus cerere adițională prin care a arătat că înțelege să formuleze contestație și împotriva rezoluției nr. C21-815/24.05.2021 a Inspectorului – șef prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare nr. 918/A/01.04.2021, solicitând desființarea acestora și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Pârâta Inspecția Judiciară a depus întâmpinare față de completarea cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 200 din 08 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței nr. 200 din 08 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., solicitând admiterea recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurentul-reclamant a reluat susținerile formulate în fața instanței de fond, fără a formula critici la adresa hotărârii instanței de fond.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca fiind temeinică și legală a sentinței recurate.

Recurentul-reclamant A. a depus precizări, la care a anexat înscrisuri.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 26 martie 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției nulității recursului invocată din oficiu.

Anterior fixării primului termen de judecată, recurentul – reclamant a formulat cerere de ajutor public judiciar, întemeiată pe dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, sub forma asistenței judiciare printr-un apărător din oficiu, respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din 14 mai 2024, ca nefondată.

Împotriva modului de soluționare a cererii de ajutor public judiciar recurentul-reclamant A. a formulat cerere de reexaminare, aceasta formând obiectul dosarului asociat nr. x/2021, înregistrat pe rolul altui complet de judecată, respectiv completul nr. 2.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 25 septembrie 2024, instanța legal învestită cu cererea de reexaminare, a respins cererea formulată de petentul-recurent A..

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce preved că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea de către partea care promovează recursul a obligației de motivare este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că prin calea de atac promovată recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susținerile expuse să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte. În esență, prin aspectele evocate de recurent prin calea de atac exercitată se reiterează situația de fapt reclamată Inspecției Judiciare, cât și instanței de fond.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul, în cele 24 de pagini de motivare, nu a formulat critici punctuale privind chestiuni de drept care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cadrul motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, Înalta Curte va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, se reține că recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 200 din 8 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 200 din 8 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.