ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4196/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României-Prim-Ministru, Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Afacerilor Interne:

I. Anularea Deciziei nr. 525/2019 emise de Prim-Ministrul României, publicată în M. Of nr. 1016 din 17 decembrie 2019, prin care s-a aplicat mobilitatea pentru A. din funcția publică de secretar general al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în funcția publică de Inspector guvernamental, precum și repunerea în funcția avută în cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare; cu cheltuieli de judecată.

II. Constatarea nulității de drept pentru următoarele acte administrative:

1) H.G. nr. 834/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 985/06.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Ilfov;

2) H.G. nr. 837/2019, publicata în Monitorul Oficiul nr. 985/06.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Suceava;

3) H.G. nr. 883/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 993/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Alba;

4) H.G. nr. 884/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 993/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Arad;

5) H.G. nr. 885/2019, publicată in Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Bacău;

6) H.G. nr. 886/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Bistrița Năsăud;

7) H.G. nr. 888/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Galați;

8) H.G. nr. 890/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Hunedoara;

9) H.G. nr. 892/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice do prefect al județului Neamț;

10) H.G. nr. 893/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Teleorman;

11) H.G. nr. 894/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Vaslui;

12) H.G. nr. 895/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect județului Vrancea;

13) H.G. nr. 920/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Brăila;

14) H.G. nr. 922/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Cluj;

15) H.G. nr. 930/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea eu caracter temporar a funcției publice de subprefect al județului Vâlcea;

16) H.G. nr. 944/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al Județului Bihor;

17) H.G. nr. 945/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Brașov;

18) H.G. nr. 946/2010, publicată în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Dâmbovița;

19) H.G. nr. 947/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Harghita;

20) H.G. nr. 950/2019, publicata în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de prefect al județului Vâlcea;

21) Decizia nr. 375 din 8 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către G., director al Direcției economice, a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general al Ministerului Culturii;

22) Decizia nr. 383 din 13 noiembrie 2019 privind exercitarea cu caracter temporar, de către H. a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general adjunct al Ministerului Fondurilor Europene;

23) Decizia nr. 496 din 9 decembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către I. a funcției publice temporar vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar generai al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

24) Decizia nr. 512 din 11 decembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detașare, de către J. a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general adjunct al Ministerului Sănătății;

25) Decizia nr. 433 din 20 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporal, prin delegare, de către K. a funcției publice temporar vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor;

26) Decizia nr. 437 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea cu caracter temporar, de către L. a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general adjunct al Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației;

27) Decizia nr. 438 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către M. a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general adjunct al Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației;

28) Decizia nr. 441 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către N. a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar generat adjunct al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor;

29) Decizia nr. 443 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detașare, de către O. a funcției publice temporar vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

30) Decizia nr. 525 din 17 decembrie 2019 privind aplicarea mobilității pentru dl. A. din funcția publică de secretar general al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în funcția publica de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului.

III. Obligarea Guvernului României să adopte hotărârile de guvern de aplicare a mobilității pentru B., C., D., E. și F. din funcțiile publice de inspectori guvernamentali în funcțiile publice de prefecți, subprefecți și secretari generali, precum și obligarea Ministrului Afacerilor interne să solicite motivat Guvernului României adoptarea acestor hotărâri, în temeiul art. 8 din Legea nr. 544/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare;

Prin sentința civilă nr. 2487 din 29 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere II, III, și IV privindu-i pe reclamanții B., C., D., E. și F. și formarea unui nou dosar, a admis excepția necompetenței teritoriale privind cauza disjunsă și a declinat cauza disjunsă în favoarea Tribunalului Teleorman – secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 413 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Teleorman - complet specializat în contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâtul Guvernul României, și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 792 din data de 20 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Prin sentința nr. 6470 pronunțată în data de 29 octombrie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Prin încheierea nr. 4 din data de 2 februarie 2022, Tribunalul Teleorman a constatat că din eroare a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Teleorman, având în vedere faptul că, prin regulator de competență, respectiv sentința civilă nr. 792 din 20 mai 2021 a Curții de Apel București, a fost stabilită competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3630 din 24 iunie 2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Totodată, a constatat conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Prin sentința civilă nr. 1835 din 26 octombrie 2022, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

A apreciat Curtea că singurul conflict de competență care poate fi incident în cauză este cel legat de instanța judecătorească de la care s-a realizat a doua declinare a cauzei, aceasta fiind Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, față de prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel București nu are competența să soluționeze conflictul de competență cu care a fost sesizată, fiind chiar instanța judecătorească aflată în conflict.

Prin Decizia nr. 826 din 16 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 57 din 28 februarie 2024, Tribunalul Teleorman – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut în justificarea acestei soluții că prin decizia nr. 826/16.02.2023 Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra competenței materiale de soluționare a cauzei, ci numai asupra competenței teritoriale, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Din punctul de vedere competenței materiale de soluționare a cauzei, s-a reținut, în consecință, că obiectul cererii reclamanților constă în anularea unor hotărâri ale Guvernului României și a unor ordine ale Prim-ministrului privind numirea în funcție a unor terți, în drept fiind invocate prevederile art. 536 din Codul administrativ.

Prin urmare, reținând că se contestă acte emise de autorități publice centrale, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că revine Curții de Apel competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 948 din data de 03 iunie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX –a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că obiectul cererii reclamanților nu constă în anularea unor hotărâri ale Guvernului României și a unor ordine ale Prim-ministrului privind numirea în funcție a unor terți, chestiune aptă a atrage competența Curții de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci litigiul este grefat pe raporturi de serviciu ale unor funcționari publici, astfel că aparține tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Curtea de Apel București a reținut că, față de considerentele deciziei nr. 826/16.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât din punctul de vedere al calificării elementelor esențiale ale litigiului, cât și din punctul de vedere al indicării în mod expres a instanței competente a soluționa cauza, nu se poate repune în discuție obiectul cererii de chemare în judecată cu consecința declinării de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța dedusă judecății se constată că, în urma declinărilor successive arătate la pct. 1, prin decizia nr. 826 din data de 16.02.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat un regulator de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman –Secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că acțiunea vizează raporturi de serviciu ale unor funcționari publici, astfel că, din punct de vedere material, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Tribunalul Teleorman – secția contencios administrativ și fiscal a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, reținând că prin regulatorul de competență Înalta Curte nu a statuat asupra competenței materiale de soluționare a cauzei, ci numai asupra competenței teritoriale.

Înalta Curte constată că prin primul regulator de competență intervenit în cauză (decizia civilă nr. 826 din 16 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), analizându-se competența materială, a fost indicată drept instanță competentă Tribunalul Teleormen, secția contencios administrativ și fiscal, fiind astfel tranșat implicit și aspectul vizând competența materială în favoarea acestei instanțe.

Or, cum efectele regulatorului de competență constau în faptul că hotărârea este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite dosarul, înseamnă că Tribunalul Teleormen, secția contencios administrativ și fiscal nu mai putea invoca excepția de necompetență materială.

Înalta Curte constată că nu mai putea fi repusă în discuție competența materială a Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal pentru că altfel s-ar repune în discuție însăși autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competență pronunțat în prezenta cauză.

În consecință, cum admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal s-a realizat cu nesocotirea normelor de procedură reglementate de art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României – Prim-Ministrul, Secretariatul General al Guvernului României, Ministerul Afacerilor Interne, Prim-Ministrul României, în favoarea Tribunalului Teleorman – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.