ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 prin care pârâta a identificat elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților, solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal întocmit.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2405 din 20 decembrie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând, în esență, casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului recurentul a subliniat faptul că raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea normelor legale, câtă vreme activitatea de instructor auto (o funcție didactică) nu poate influența realizarea îndatoririlor specifice funcției publice, pentru a determina situația de incompatibilitate. În privința dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, recurentul a arătat că și-a îndeplinit obligația de a demisiona din una dintre cele două funcții în termen de 15 zile, însă încetarea unui contract de muncă trebuie să se realizeze cu respectarea condițiilor prevăzute în Codul Muncii și în special a termenului de preaviz prevăzut la art. 81 alin. (4) din acest cod Codul Muncii nu este facultativ. În opinia recurentului actul de voință nu poate fi suprimat de existența în lege a unei derogări de 20 de zile între momentul înaintării demisiei și data desfacerii contractului de muncă, din această perspectivă dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 putând fi apreciate ca neconstituționale, câtă vreme se limitează dreptul de opta între cele două funcții și, implicit, dreptul de a munci.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanța de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A., nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În prezenta cauză se constată că prin recursul formulat recurentul a reluat, într-o expunere rezumativă, argumentele expuse în fața instanței de fond, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond) și fără a indica vreun text de lege care să fi fost greșit interpretat sau greșit aplicat de către instanță sau eventualele greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale. În lipsa acestor mențiuni nu se poate exercita controlul judiciar, simpla nemulțumire a recurentului față de soluția pronunțată, fără invocarea vreunui argument de nelegalitate a hotărârii recurate, neechivalând cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății. Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Integritate și va constata nul recursul declarat de recurentul A..