ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A., a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care a solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare contestat, cu plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1327 din 22 iulie 2022, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de pârâtă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale dispozițiilor art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Premisa, de la care pornește instanța de fond în analiza sa, potrivit căreia "...funcția de șef serviciu cu atribuții de director direcție ocupată de reclamant nu atrage starea de incompatibilitate...se impune a fi efectuată o diferență între director cu atribuții de conducere și reprezentare și cea de director … " este nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări de către instanța de judecată a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare precum și cele ale art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această critică de nelegalitate este fundamentată pe faptul că existența incompatibilității prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu este condiționată de modalitatea de numire în funcția de director la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atâta timp cât legiuitorul nu face nicio distincție cu privire la subiecții cărora li se aplică aceste norme legale, nefiind vorba despre o aplicare diferențiată a acestui articol de lege-urmare a caracterului definitiv, ori temporar al oricărei funcții de conducere. Așadar, legiuitorul nu a distis, în cuprinsul acestui articol de lege, în sensul că incompatibilitatea respectivă ar exista doar în situația directorului-titular pe funcție, nu și a celui care exercită prerogativele respectivei funcții de director la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În pofida celor reținute de instanța de fond, la stabilirea incompatibilității reglementate de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu trebuie avută în vedere doar denumirea postului ocupat de reclamant, ci este necesar a se analiza și dacă persoana în cauză a avut în mod efectiv, prin delegare, atribuții de conducere, pentru ă fi îndeplinită cerința normei legale-ce vizează exercitarea prerogativelor funcției de director. Ori, așa cum reiese din Anexa la fișa postului, intimatul-reclamant a avut atât atribuții de conducere, precum și de reprezentare a societății în raporturile cu alte persoane juridice și fizice. Un alt argument în susținerea criticii de nelegalitate îl constituie faptul că, la delegarea exercitării atribuțiilor de director, salariul individual al persoanei evaluate A. a fost renegociat pentru perioada în care aceasta a îndeplinit atribuțiile de director la Direcția Pregătire Execuție Lucrări (Fișa de negociere a salariului individual începând cu data de 01.12.2018). Mai mult decât atât, pe durata delegării atribuțiilor de director adjunct al Direcției Pregătire Execuție Lucrări, reclamantul A. a beneficiat de o indemnizație de conducere lunară de 25% potrivit Actului adițional nr. x/29.11.2018 încheiat la Contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017 și Fișei de negociere, a salariului individual prin care s-au renegociat drepturile salariale ale persoanei evaluate pentru perioada în care aceasta a îndeplinit atribuțiile de director Direcția Pregătire Execuție Lucrări, față de cea de 20% de care a beneficiat în calitate de șef serviciu, înainte de delegarea atribuțiilor de director potrivit Actelor adiționale nr. x/22.02.2018, nr. y/28.06.2018, nr. z/15.10.2018 și fișelor de negociere a salariului individual aferente . În acest sens, la art. 2 din Decizia Directorului General nr. 1283/29.11.2018 este stipulat că "Pentru perioada în care dl. A. îndeplinește atribuțiile și sarcinile prevăzute la art. 1 din prezenta decizie, se vor renegocia drepturile salariale prin fișă de negociere", fapt ce s-a concretizat, având în vedere Actul adițional nr. x/29.11.2018 la contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017 al persoanei evaluate ce a avut la bază Fișa de negociere a salariului individual al dl. A. începând cu data de 01.12.2018. În ceea ce privește Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A, recurenta arată faptul că aceasta a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 334/28.04.2000, fiind o societate comercială de interes național, care are sediul central în municipiul Mediaș, județul Sibiu. În cuprinsul art. 88 alin. (1) litd.) din Legea nr. 161/2003, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul nu a evidențiat nicio distincție față de exercitarea funcțiilor incompatibile cu funcția de consilier local, respectiv după cum funcția de director la o societate de interes național este deținută cu caracter definitiv, ori în baza unei delegări de atribuții. Contrar celor reținute de instanța de fond, art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi interpretat într-o manieră restrictivă doar prin litera sa, ci trebuie interpretat prin rațiunea avută de legiuitor pentru edictarea acestei norme de drept. Prin urmare, atâta timp cât persoana care exercită atribuțiile funcției de director la o societate de interes național în baza unui delegări, cât și directorul care ocupă funcția prin concurs (titular pe funcție) au aceleași atribuții și se bucură de aceleași drepturi pe care le conferă respectiva funcție, în mod corelativ, se supun acelorași obligații, inclusiv celei de a respecta regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003. cu modificările și completările ulterioare. Împrejurarea că intimatul-reclamant nu deținea veritabile atribuții de conducere de director în sensul Legii nr. 31/1990, ci coordona doar un departament/direcție din cadrul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaș, respectiv o parte dintre salariați, nu prezintă relevanță din perspectiva reținerii cazului de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, întrucât acest articol de lege enumeră, în mod expres, și funcția de director pe lângă cea de director general, fiind evident că legiuitorul are în vedere ocuparea unui post/funcții de director general și director (care se subordonează directorului general), cum este și cazul de față. În opinia recurentei, în cauza dedusă judecății, nu prezintă relevanță nici împrejurarea că atribuțiile de reprezentare a societății sunt exclusiv cele acordate prin împuterniciri de către directorul general, întrucât norma juridică -art. 88 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu distinge după cum atribuțiile de reprezentare sunt inerente funcției, sau sunt delegate de către directorul general. În ceea ce privește dispozițiile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul cărora instanța de judecată și-a fundamentat soluția, recurenta arată că, în mod greșit, și totodată nelegal, instanța de fond a reținut aplicabilitatea acestora în cauza dedusă judecății, în condițiile în care incompatibilitatea intimatului-reclamant a fost reținută, de inspectorul de integritate, față de exercitarea atribuțiilor funcției de director la Direcția Pregătire Executare Lucrări din cadrul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaș de interes național, și nicidecum raportat la funcția de director general al acestei entități juridice. Asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și prevenirea faptelor de corupție se realizează în situația în care există premise de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul juridic incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/16.03.2022 emis de Agenția Națională de Integritate în temeiul art. 21 din Legea nr. 176/2010, s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului în perioada 01.12.2018-24.03.2019. Starea de incompatibilitate a fost constatată pe motivul exercitării simultane a funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Mediaș și a funcției de șef serviciu cu atribuții delegate de director al Direcției Pregătire Execuție lucrări din cadrul Societății Naționale de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A. Temeiul de fond al incompatibilității reținute constă în dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora: "Funcția de consilier local ... este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: ... director ... la ... societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes național care își au sediul... în unitatea administrativ-teritorială respectivă". Prin Contractul individual de muncă nr. x/24.04.2017, reclamantul a fost angajat la Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A., în funcția de inginer petrolist, pe care a deținut-o în perioada 02.05.2017-28.02.2018. Începând cu data de 01.03.2018 a fost promovat în funcția de șef serviciu la Serviciul Urmărire Execuție Lucrări, iar în perioada 01.12.2018-24.03.2019 i-au fost delegate, suplimentar, atribuțiile postului vacant de director la Direcția Pregătire Execuție Lucrări din cadrul Departamentului Dezvoltare, prin Deciziile Directorului General nr. 1283/29.11.2018 și nr. 312/22.03.2019, în urma cărora au fost încheiate Actele adiționale nr. x/29.11.2018 și nr. y/22.03.2019 la contractul individual de muncă. De asemenea, în perioada 22.06.2016-01.11.2020, a exercitat funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Mediaș. Astfel, reclamantul este subordonat directorului Departamentului Dezvoltare și are în subordine personalul din cadrul Direcției Pregătire Execuție Lucrări, ocupându-se de desfășurarea normală a activității în compartimentele pe care le coordonează, coordonând activitatea structurilor organizatorice din subordine. Analizând funcția reclamantului de șef serviciu cu atribuții director direcție prin raportare la incompatibilitățile reținute în dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, instanța de fond a apreciat că funcția ocupată de reclamant nu atrage starea de incompatibilitate, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește. Așa cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte constată că funcția de șef serviciu cu atribuții director direcție ocupată de reclamant presupune atribuții limitate atât funcțional la nivelul direcției, cu privire la organizare și personal, la fixarea și realizarea obiectivelor specifice din activitatea departamentului dezvoltare, la gestiunea eficientă a bugetului primit, cât și sub aspect decizional, întrucât răspunderea este strict legată de activități tehnice, existând doar posibilitatea ca, pentru toate celelalte probleme de organizare și de funcționare a societății, să fie sesizate organele de conducere, competente să decidă, începând cu superiorul ierarhic în grad cel mai apropiat, respectiv directorul Departamentului Dezvoltare. De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că în cuprinsul Capitolul IX din Regulamentul de organizare și funcționare a SNTGN Transgaz S.A., sunt prevăzute organele de conducere a societății, respectiv Consiliul de Administrație, prin directorul general, directorul economic, directorii executivi și directorii sucursalelor, la art. 36 fiind expres reglementat faptul că: "Nu pot exercita funcția de directori executivi sau directori de sucursale persoanele care sunt incompatibile potrivit Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare" Totodată, în cuprinsul aceluiași articol se prevede că: "Deciziile referitoare la activitatea și funcționarea curentă a Transgaz S.A. se vor lua numai de către persoanele care fac parte din structura de conducere a societății, fiind interzisă intervenția oricărei alte persoane sau unități publice ori private în luarea acestor decizii". Înalta Curte apreciază că față de natura juridică a funcției de șef de serviciu cu atribuții de director direcție într-o societate națională reglementată de Legea nr. 31/1990, determinată pe baza atribuțiilor prevăzute de lege și față de domeniul de aplicare a incompatibilităților stabilite expres pentru această funcție prin legea specială, instanța de fond în mod corect și legal a reținut că nu există un temei legal pentru constatarea stării de incompatibilitate avută în vedere la întocmirea raportului de evaluare dedus judecății. Nici susținerile potrivit cărora pe durata delegării atribuțiilor de director, reclamantul a beneficiat de o indemnizație de conducere lunară de 25%, față de cea de 20% de care a beneficiat în calitate de șef serviciu, nu pot fi primite, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că diferența salarială se justifică prin raportare la noile atribuții primite, acest aspect neputând fi interpretat în sensul că ar putea contribui la motivele aduse în susținerile îndeplinirii condițiilor privind incompatibilitatea. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.