ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3955/2024

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub număr unic de dosar x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea Deciziei nr. 9972/25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, completată prin Decizia nr. 10081/27.01.2022, comunicate și înregistrate la A. la 23.03.2022 ca nefondată; anularea Deciziei nr. 9973/25.11.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, completată prin Decizia nr. 10082/27.01.2022, comunicate și înregistrate la A. la 23.03.2022, ca nefondată. În subsidiar, reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziilor contestate la primul capăt de cerere, până la rămânerea definitivă a deciziei instanței de judecată și scutirea de la plata taxei de timbru judiciar în temeiul prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 19/F/2023 din data de 13 februarie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., împotriva Deciziilor nr. 9972/25.11.2021 și nr. 9973/25.11.2921, completate prin Deciziile nr. 10081/27.01.2022 și, respectiv, nr. 10082/27.01.2022, toate emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulată de intervenienta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov și a obligat pe reclamantul A. la plata către intervenienta accesorie Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se dispună anularea: Deciziei nr. 9972 din 25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, constituită la nivelul Guvernului României, completată prin Decizia nr. 10081 din 27.01.2022, comunicate și înregistrate la A. la 23.03.2022 1, ca nefondată; Deciziei nr. 9973 din 25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, constituită la nivelul Guvernului României, completată prin Decizia nr. 10082 din 27.01.2022, comunicate și înregistrate la A. la 23.03.20222, ca nefondată; În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință ce nu cuprinde toate motivele pe care se fundamentează respingerea contestației, nefăcându-se referiri amănunțite la expertizele tehnice existente la dosar, respectiv Raportul de Expertiză nr. x/2020, efectuat de S.C. B. S.R.L., la solicitarea A., comparativ cu Raportul de Expertiză nr. x din 17.10.2022, efectuat de arh. C. și cu raportul de expertiză depus la dosarul de retrocedare de către Biserica Evanghelică. Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut succint că: "expertul a răspuns în mod corespunzător obiectivelor fixate de către instanță cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză" fără să amintească nimic despre acestea și fără să facă comparații reale asupra datelor înscrise în acestea. Arată că, deși am depus la dosarul cauzei de retrocedare un raport de expertiză, Comisia Specială nu a ținut cont de acesta preferând expertiza depusă de Biserica Evanghelică, și, pentru acest motiv, a solicitat o noua expertiză care să aducă lămuriri. Deși au fost încuviințate obiectivele solicitate de reclamantă, raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de arh. C. a cuprins răspunsuri superficiale. În mod eronat, din concluziile expertului rezultă că au fost realizate simple lucrări de extindere și recompartimentare, la amplasament regăsindu-se adăugiri aduse construcției atât în adâncime cât și în înălțime. Precizează recurenta-reclamantă că, prin solicitarea efectuării unei expertize tehnice în domeniul construcții, a urmărit să evidențieze într-un mod neutru faptul că prevederile O.U.G. nr. 94/2000, completate de Normele metodologice emise în anul 2002, îi sunt aplicabile, în sensul că, ulterior preluării clădirii, A. a efectuat lucrări de extindere pe verticală și orizontală prin corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, reprezentând peste 50% din aria desfășurată actuală. Încă de la preluarea clădirii cu destinație sală de sport, A. se obliga atât la reparații curente și/sau reparații capitale, cât și la investiții, ce au însemnat lucrări de construcții pentru lărgirea ariei desfășurate și nu simple modificări ale compartimentării inițiale sau îmbunătățiri funcționale. Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus de reclamantă, clădirile edificate anterior anului 1945 sunt în suprafață de 523,4 mp, aferente clădirii CI-I, reprezentând 39,52% din suprafața construită. Diferența de 60,48%, în suprafață de 801,14 mp, sunt construcții noi, edificate de D. de la data preluării, respectiv 1954. Față de aspectele invocate, recurenta apreciază că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea acțiunii, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. În motivare, intimata-pârâtă susține că motivele de recurs invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. întrucât, prin recursul declarat împotriva sentinței nr. 19/F/13.02.2023, recurentul-reclamant nu a criticat sentința pronunțată de instanța de fond în raport cu cele conținute de art. 488 alin. (1) pct.

Mai susține intimata-pârâtă că instanța de fond a respins în mod corect pretențiile reclamantului cu privire la solicitarea de anulare a deciziilor menționate anterior, întrucât în cauză s-a efectuat un raport de expertiză judiciară din care rezultă că adăugirile aduse imobilului după preluare reprezintă 25,01% din aria desfășurată actuală. Intimata-intervenientă accesoriu Biserica Evanghelica CA Bartolomeu-Brașov a depus Note scrise prin care a reluat, în esență apărările formulate în fața instanței de fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul reclamantei este nul, pentru considerentele ce succed. II.1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege, motivele de recurs fiind instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Astfel, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite. În speță, recurenta-reclamantă a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ce urmează să fie respinse, constatându-se că judecătorul fondului a arătat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, ceea ce invocă recurenta-reclamantă este lipsa unei analize amănunțite a expertizelor efectuate în cauză care nu echivalează însă cu nemotivarea hotărârii. Recurenta-reclamantă nu au formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textele de lege precizate, care, prin urmare, au fost invocate exclusiv în mod formal. Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține caracterul nemotivat al căii de atac, acasta invocînd chestiuni care țin de aprecierea probelor cu expertiza în construcții. În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului exercitat în cauză de către recurenta-reclamantă. II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul și va menține sentința de fond atacată.