ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și Inspectoratul Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin, solicitând instanței să dispună:

- deciziei nr. x din 26.04.2022 emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul general al Politiei de Frontieră;

- deciziei nr. x din 18.04.2022 a Sectorului Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara;

- deciziei nr. x din 13.05.2022 a Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 1655/20.10.2022, Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității și, în consecință, a fost respinsă cererea în anularea adreselor nr. x/26.04.2022, nr. x/18.04.2022 și nr. x/13.05.2022, ca inadmisibilă.

Au fost respinse excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, ca neîntemeiate.

A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului SECTORUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ DROBETA-TURNU SEVERIN, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs recurentul – reclamant A. prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii sale de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că actul administrativ contestat nu menționează situația de fapt avută în vedere la interzicerea intrării pe teritoriul României și nu cuprinde o motivare in drept si in fapt a măsurii dispuse.

4 Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată ca recursul formulat împotriva sentinței nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este inadmisibil, pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în speță intimații-pârâți invocând excepția inadmisibilității cererii de recurs.

În cauză, instanța de recurs constată că a fost dispusă măsura interzicerii intrării pe teritoriul României față de recurentul-reclamant, pe o perioadă de 5 ani, aprobată prin nota-raport nr. x/05.01.2022 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în considerarea adresei nr. x/04.01.2022 transmisă de SRI/UM 0198 București.

Măsura a fost contestată potrivit prevederilor art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România care dispune la alin. (5): "Măsura de interdicție de intrare poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Înalta Curte mai reține și că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;".

Constatând că în mod greșit s-a menționat în cuprinsul hotărârii recurate că această hotărâre poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte apreciază că în raport de prevederile art. 457 C. proc. civ., această mențiune nu conferă reclamantului dreptul de a formula cale de atac împotriva sentinței civile nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) - (3) C. proc. civ. forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

,,1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greșit de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței.

(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege."

Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată este o sentință definitivă ce nu poate fi atacată cu cale de atac, considerente pentru care recursul declarat de reclamantul A., este inadmisibil.

În concluzie, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural, să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, art. 483 alin. (1) și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 20 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.