ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Teritorial al Poliție de Frontieră Timișoara și Poliția de Frontieră Drobeta Turnu Severin - Punct Poliție de Frontieră Porțile de Fier I, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 569324 din data de 27.04.2016, prin care a fost luată măsura interzicerii intrării sale in România pe o perioada de 5 ani, in baza art. 106

3

pct. 2 si art. 106

4

pct. ii coroborat cu art. 8 alin. (2) lit. b) ind.l din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin sentința nr. 1998 din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității.

S-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, față de care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea.

S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române și Poliția de Frontieră Drobeta Turnu Severin - Punct de Poliție de Frontieră Porțile de Fier I.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de recurs a arătat că impotriva procesului-verbal de contravenție a formulat plângere admisă prin Decizia nr. 372/2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, astfel că și contestația împotriva deciziei nr. 569324 din data de 27.04.2016 se impune a fi admisă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 14 septembrie 2017, intimatul pârâta Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepția inadmisibilității recursului in raport de dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002.

Intimatul pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara a depus întâmpinare prin care a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității recursului, declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 15 februarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Obiectul acțiunii introductive de instanță, astfel cum a fost formulată de reclamant și cum a fost avută în vedere de prima instanță, constă în anularea anularea deciziei nr. 569324 din data de 27.04.2016, prin care a fost luată măsura interzicerii intrării sale in România pe o perioada de 5 ani, in baza art. 106

3

pct. 2 si art. 106

4

pct. ii coroborat cu art. 8 alin. (2) lit. b) ind.l din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin sentința civilă recurată, acțiunea reclamantului a fost respinsă, reținându-se încălcarea regulilor de trecere a frontierei naționale.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 106

ind. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, (5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă.

Prin urmare, indiferent de mențiunea din dispozitivul sentinței Curții de Apel București, instanța de control judiciar constată că, hotărârea fiind definitivă, recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva acesteia, nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1998 din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.