ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2812/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2812/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4.223 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei ce îl privește pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Timișoara și Inspectoratul Sectorul Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin - P.T.F. Porțile De Fier 1, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 80 din 14 februarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competentă între Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Timișoara și Inspectoratul Sectorul Politiei de Frontieră Drobeta Turnu Severin P.T.F. Porțile de Fier I a contestat, în temeiul art. 106
3
alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura dispusă prin Adresa nr. x din 8.05.2018 privind interzicerea intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.
Această măsură a fost luată având în vedere faptul că reclamantul a încălcat regimul frontierei de stat a României, în sensul prevăzut de art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, la data de 02.05.2018 săvârșind infracțiunile de trafic de migranți, faptă prevăzută și pedepsită de art. 263 alin. (1) din C. pen. și intrare în țară prin trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen., raportată la art. 77 lit. a) și lit. c) din C. pen.
Înalta Curte constată că măsura interzicerii intrării în România instituită împotriva reclamantului a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, instituirea acestei măsuri fiind aprobată prin Nota-Raport nr. x din 08.05.2018. Punctul de Trecere a frontierei Porțile de Fier I, aflat în subordinea Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, nu a făcut altceva decât să constate și să aducă la cunoștință reclamantului măsura dispusă de instituția ierarhic superioară. Prin urmare, măsura interzicerii intrării în România dispusă împotriva reclamantului a fost luată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Potrivit art. 106
3
alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România "interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgentă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h)".
Potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.
Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că măsura contestată a fost luată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, competentă să soluționeze prezenta contestație este curtea de apel în a cărei rază se află această formațiune, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Timișoara și Inspectoratul Sectorul Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin - P.T.F. Porțile de Fier 1 în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2019.