ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA - în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. SA (A. SA), obligarea pârâtei la plata sumei de 18.717,80 RON, reprezentând rest factura nr. x/30 aprilie 2015, precum și la plata penalităților de contractuale și actualizarea cu indicele de inflație, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 37 din 05 iulie 2018, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care înlătură de la aplicare dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin urmare instanța competentă este tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Totodată, a reținut că și prevederile art. 22.2 din Contractul nr. x/16 iunie 2014, invocate de reclamantă în apărare, stabilesc competența de soluționare a divergențelor apărute în derularea contractului în favoarea instanței în circumscripția căreia se află sediul achizitorului, respectiv A. SA, parte contractantă.

2.2. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 5884 din data de 2 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 și a constatat că în speță Contractul de servicii nr. x din 16 iunie 2014 a fost încheiat de autoritatea contractantă A. SA și B. Drobeta-Turnu Severin, serviciile contractate fiind prestate la CHE Porțile de Fier, astfel încât în speță competența teritorială de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mehedinți, în circumscripția căruia se află sediul B. Drobeta-Turnu Severin, aceasta fiind și voința părților, clar exprimată în art. 22 pct. 22.2 din Contractul nr. x din 16 iunie 2014.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 (1) C. proc. civ., Tribunalul București a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În speță, pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată derivă din executarea Contractului de servicii nr. x încheiat în 16 iunie 2014 între autoritatea contractantă A. SA și B. Drobeta-Turnu Severin, în calitate de achizitor, și pârâta A. SA (A. SA), în calitate de prestator, având ca obiect obligația prestatorului să presteze serviciile de "Reabilitare în fabric a servomotorului vanei cu închidere rapidă prin hidroagregat nr. 1 din CHE Porțile de Fier II", contract de achiziții publice atribuit în urma procedurii de licitație deschisă, conform raportului de atribuire nr. x/20.05.2014, prețul convenit pentru îndeplinirea contractului fiind de 1.347.771 RON fără TVA și TVA (24%) în valoare de 323,465,01 RON, la baza contractului 16/16.06.2014 stând caietul de sarcini nr. 13126/17.02.2014 și oferta tehnică și financiară depusă în procedura de licitație deschisă.

În cauză sunt incidente prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală o contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanța de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Examinând înscrisurile depuse în cauză, Înalta Curte constată că respectivul Contract de servicii nr. x/16 iunie 2014 a fost încheiat de A. SA, în calitate de autoritate contractantă, așa cum rezultă din chiar preambulul contractului.

În speță, pentru stabilirea competenței teritoriale nu este relevant locul unde ar urma să fie prestate serviciile (sediul B.) și nici faptul că părțile ar fi stabilit competența de soluționare în favoarea instanțelor de judecată de la sediul acesteia, câtă vreme legea specială prevede expres și imperativ numai competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Având în vedere că sediul autorității contractante A. SA, este în municipiul București, în temeiul dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA prin administrator judiciar C. filiala București SRL și pe pârâta A. SA, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV