ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2018

HOTĂRÂRE

29.05.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 29 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de totale de 489.623,69 RON, compusă din 438.477,15 RON, reprezentând contravaloarea mărfii livrate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, pentru care au fost emise facturile fiscale nr. x din 2 iulie 2014 și nr. 15 din 22 iulie 2014 și din 51.146,54 RON, reprezentând dobânzi penalizatoare pentru perioada 22 iulie 2014 - 22 iunie 2017, precum și la plata dobânzii legale aferente primei sume menționate, calculată la rata de referință a B.N.R. plus 4 puncte procentuale, conform art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la achitarea integrală a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1080 din 04 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța inițial sesizată a dat eficiență prevederilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materia competenței teritoriale, în sensul că aceasta aparține instanței de la sediul pârâtului, motivat de inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 113 pct. 3 C. proc. civ., care statuează în materia executării contractelor competența teritorială alternativă a instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației. Astfel, apreciind că a fost învestită cu o acțiune în pretenții bănești, constând în plata unor sume de bani, a cărei dovadă revenea reclamantei, care însă nu a probat că executarea acestei obligații urma să se facă pe raza municipiului Buzău, astfel încât să atragă competența sa teritorială alternativă, a conchis că în speță este aplicabilă regula generală în materie, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, în a cărei rază teritorială se regăsește sediul pârâtei S.C. C. S.R.L.

Pe rolul acestei din urmă instanțe cauza a fost înregistrată la 13 octombrie 2017, sub același număr unic de dosar.

Prin sentința nr. 54/C din 12 februarie 2018, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de declinare a reținut incidența în speță a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., raportat la clauza stipulată la pct. VII - Condiții de livrare din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, din care derivă pretențiile deduse judecății, clauză în care se menționează că locul prevăzut în contract pentru executarea obligației este Buzău, Verguleasa, județul Buzău.

În acest context, față de prevederile art. 129 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii introductive în favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 din același Cod a suspendat din oficiu judecarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural evocat.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ. va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, creditoarea S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar C.I.I. B., cu sediul în municipiul Buzău, județul Buzău, a învestit Tribunalul Buzău cu o cerere în pretenții bănești în cuantum total de 489.623,69 RON, derivate din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, formulată împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., cu sediul în Mediaș, județul Sibiu.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este enunțată de art. 107 C. proc. civ., în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

De asemenea, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. statuează că "(1) în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: …3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Față de cele anterior expuse, instanța supremă reține că normele menționate sunt de ordine privată, având în vedere că art. 129 alin. (2) C. proc. civ. statuează cazurile de competență de ordine publică, între care nu se regăsește competența teritorială relativă, așa cum este cazul celor reglementate de art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 din același Cod.

Litigiul a cărui soluționare a generat conflictul negativ de competență teritorială are ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract încheiat între părțile în litigiu, iar reclamanta a promovat acțiunea introductivă pe rolul Tribunalului Buzău, instanță competentă alternativ potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. VII Condiții de livrare din contractul părților, în care acestea au stipulat expres că predarea-preluarea mărfii se face la depozitul Vânzătoarei din strada x, municipiul Buzău, județul Buzău.

În acest context, instanța supremă impune concluzia că reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru una dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.

În plus, se cuvine subliniată și împrejurarea că litigiul vizează executarea unui contract de vânzare-cumpărare marfă, iar unul dintre capetele de cerere privește plata prețului, obligație corelativă livrării mărfii, pentru care părțile au prevăzut executarea în contul vânzătoarei, așadar la sediul reclamantei din Buzău, conform art. 21 din contract, nici pârâta neafirmând și nici instanța inițial învestită neavând niciun element care să o autorizeze a conchide că reclamanta are deschis un cont curent la o bancă din altă localitate decât cea în care își are sediul social.

Rezultă, așadar, fără echivoc că în speță este incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și în considerarea locului de executare a obligației de plată a prețului, raportat la care se atrage indubitabil competența teritorială alternativă a instanței de la locul executării, chiar și în parte, a contractului.

Astfel, conchizând că în speță operează competența teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta având alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 din același Cod și constatând opțiunea inițial făcută pentru Tribunalul Buzău, Înalta Curte reține că, o dată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind deopotrivă competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, neputându-și declina competența.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.